Asa par sa stea lucrurile si cu summitul european care incepe maine la Lisabona, unde se asteapta semnarea noului Tratat de Reforma al Uniunii Europene. O mai mare deschidere la doleantele celorlalti, specifica acestei perioade a anului, pare sa caracterizeze si relatiile institutionale dintre state, chiar daca stim ca deciziile lor sunt indelung pregatite in cursul anului. Sau, continuand pe aceasta linie, cel putin noi, romanii, ne-am obisnuit la cateva cadouri importante din partea Uniunii Europene in perioada premergatoare Craciunului. Sa ne amintim ca, la summitul din decembrie 1999 de la Helsinki, s-a hotarat deschiderea negocierilor de aderare ale Romaniei la UE si, tot la un summit european din decembrie, respectiv anul trecut, sefii de stat si de guvern din UE au dat unda verde, din punct de vedere formal, aderarii noastre la blocul comunitar incepand cu 1 ianuarie al acestui an. La fel cum nu trebuie sa uitam ca, ani de zile, orice summit european era privit cu emotie de la Bucuresti. De data aceasta, este cu adevarat un nou summit istoric, dar la care Romania pare sa se uite cu indiferenta, desi Tratatul de Reforma al Uniunii Europene poate schimba radical functionarea institutiilor europene. Mai mult, ceremonia de semnare a noului Tratat este prefatata astazi, la Strasbourg, de adoptarea oficiala, in cadrul ultimei sesiuni plenare din acest an a Parlamentului European, a unui alt document vital pentru drepturile cetatenilor europeni, inclusiv ale romanilor, si de la aplicarea carora Marea Britanie si Polonia, de exemplu, au cerut sa fie excluse.
Noi ce vrem de la Uniunea Europeana, ce vrem de la noul Tratat de Reforma? Sau suntem de acord cu toate noile drepturi individuale, sociale si colective pe care le proclama noua Carta europeana a drepturilor omului? Cu siguranta, e un summit istoric, dar nu si pentru Romania! Cam de un an de zile, de cand suntem un stat membru cu drepturi depline al UE, ne-am obisnuit sa nu mai deschidem corespondenta de la Bruxelles. Ce se ascunde oare acolo?
