Noi conservatori, noi socialisti

Reputatia conservatorilor britanici si a socialistilor francezi s-a construit in decenii intregi de incapatanare ideologica. Dar lucrurile incep sa se miste. In Marea Britanie, Tony Blair a reformat vechiul Partid Laburist.

Gruparea Blair a castigat lupta in partid doar dupa ce Margaret Thatcher schimbase total mediul politic britanic: economia de piata a devenit sfanta, iar privatizarile - regula. Noii laburisti ai lui Blair au aruncat peste bord socialismul si etatismul.

 Acum, dupa mai mult de un deceniu de cand au venit la putere, laburistii sunt in oarecare deriva electorala.

Fara charisma lui Blair si prea oscilant, actualul premier Brown primeste lovitura dupa lovitura.

Conservatorii sunt pe val si tot mai multi laburisti vorbesc prin presa despre retragerea lui Brown, pentru a limita macar viitoarea infrangere. Doar ca nici actualii conservatori nu mai sunt ca pe vremuri. Sensibilitatea pentru multiculturalism, pentru ecologie, retorica noului, metode sofisticate de protectie sociala, toate acestea i-ar fi ingrozit pe vechii conservatori, dar au fost preluate de David Cameron, liderul de acum al partidului.

Ca Thatcher, inaintea lui, si ca mai toti colosii politici, Blair a schimbat si el fundamental mediul politic si isi obliga adversarii sa joace dupa regulile lui.

Peste Canal, in Franta, scaderea in sondaje a lui Nicolas Sarkozy nu ii ajuta, deocamdata, pe socialisti. Partidul se afla in plina campanie interna pentru viitorul presedinte.

Primarul Parisului, Bertrand Delanoe (homosexual declarat, nu ca ar fi ceva rau cu asta, vorba lui Seinfeld), a produs valva cand si-a lansat manifestul cu care va candida pentru presedintia socialistilor.

Delanoe spune ca stanga franceza trebuie sa renunte la aversiunea fata de piata libera. Era si timpul. Dupa ce a fost ultimul mare partid occidental care a abandonat oficial marxismul (abia in anii `80), ar fi timpul ca socialistii francezi sa renunte si la ideea ca piata e un fel de boala rusinoasa, pe care doar o toleram.

Rivala lui Delanoe, Segolene Royal, a contraatacat imediat, spunand ca, in secolul 21, a fi liberal (adica pro-piata) si socialist este complet incompatibil. A se compara retorica doamnei Royal, in 2008, cu New Labour, care facea furori la mijlocul anilor `90. In Anglia, simpatica Segolene ar fi privita ca un dinozar care si-a gresit secolul.