In anii ‘90, in Statele Unite s-a dezvoltat o noua abordare, cea a neurostiintelor al caror scop este descoperirea substratului biologic al comportamentelor umane. Prin cercetari extinse s-a «cartografiat» creierul si s-a pus in evidenta faptul ca la baza comportamentelor umane stau cateva retele neuronale cu rol de navigare in mediu/invatare, iar gradul de performanta in diferite sarcini depinde de taria conexiunilor dintre neuronii din cadrul unei retele, precum si de conectivitatea dintre diverse retele. Ca urmare, au inceput sa se elaboreze instrumente de evaluare (de exemplu: BrainPerform) care sa identifice functionalitatea acestor retele si relatia dintre acestea si competente profesionale si manageriale specifice.
Cu alte cuvinte, daca vrem sa evaluam si sa dezvoltam anumite competente precum luarea deciziilor, comunicare, relatii interpersonale, identificam comportamentele definitorii acestora, iar apoi investigam functionalitatea retelelor care genereaza/influenteaza aceste comportamente. Demersul e important, pentru ca atunci cand vrem sa modificam comportamente si sa dezvoltam competente manageriale o putem face doar imbunatatind functionarea retelelor neuronale care le declanseaza.
Acest lucru se face combinand tehnici specifice de stimulare neuronala (crearea de sinapse - sinapsogeneza si aparitia de noi neuroni - neurogeneza) cu tehnici comportamentale (simulari de business, desprinse din activitatea profesionala zilnica). Aceste proceduri de «biotehnologie comportamentala» reprezinta o solutie mult mai eficienta la nivelul imbunatatirii performantelor individuale si comportamentale decat actualele forme clasice de instruire, fiind de fapt viitorul domeniului de resurse umane.
