Violenţele declanşate de disputa asupra insulelor Dayku/Senkaku au afectat afacerile desfăşurate de companiile japoneze în China. Însă represaliile economice ale Beijingului asupra companiilor nipone se vor resimţi mai puternic asupra investiţiilor pe termen lung, şi nu numai la Tokio.

 

 

După izbucnirea conflicului companiile japoneze au început să se confrunte cu întârzieri misterioase ale plăţilor din partea clienţilor chinezi pentru marfa livrată la timp. Termenele pentru aprobarea vizelor solicitate de oamenii de afacerii se prelungesc de asemenea, deseori sine die. Aceste piedici care provoacă pierderi afacerilor nipone desfăşurate în China sunt generate de autorităţi, dovadă intervenţia premierului nipon, Yoshihiko Noda, care a declarat într-un interviu că „deteriorarea relaţiilor de afaceri dintre statele noastre nu se vor limita doar la economiile proprii, ci vor afecta economia globală”.

 

 

Aceste practici nu reprezintă o premieră pentru oamenii de afaceri japonezi. În 2010, când au mai fost divergenţe privind drepturile de suveranitate asupra acestor insule, companiile nipone şi-au încasat de asemenea cu întârziere banii de la partenerii lor chinezi, iar livrările chineze de pământuri rare, materie primă esenţială pentru producţia de componente electronice sofisticate, au fost stopate.



Boicotarea afacerilor nipone pe tărâm chinez

 

 

Acesta este comportamentul uzual al Chinei, care nu este însă recunoscut pe plan internaţional. În urmă cu doi ani, economiştii germani au corelat scăderea cu 12,5% a importurilor de înaltă tehnologie din statele dezvoltate cu vizita oficială efectuată de Dalai Lama în mai multe ţări occidentale. De asemenea, Beijingul a anulat mai multe comenzi de mare valoare, după ce SUA şi UE au vândut arme Taiwanului.

 

 

Un alt exemplu îl constituie Norvegia. După ce Comitetul Nobel, o organizaţie nonguvernamentală, a propus în 2010 acordarea Premiului pentru Pace dizidentului Liu Xiaobao, importurile de somon provenite din Norvegia au scăzut în 2011 cu 60%. După neînţelegerile privind drepturile de exploatare pentru un perimetru maritim, importurile de bananne din această ţară au suportat un tratament similar.

 

 

Utilizarea unor pedepse economice în schimbul unor concesii diplomatice este o practică obişnuită în cadrul relaţiilor internaţionale. Însă dacă aceste instrumente sunt utilizate de obicei pe scară redusă şi limitate în timp, între China şi Japonia acestea s-ar putea întinde pe o perioadă mai îndelungată. Riscurile decurg din nivelul înalt al relaţiilor economice bilaterale şi influenţa asupra zonei asiatice, care înregistra una dintre cele mai înalte rate de dezvoltare la nivel mondial.

 

 

 

Banca Asiei pentru Dezvoltare (ADB) şi-a diminuat semnificativ prognoza pentru regiunea asiatică, ceea ce împreună cu datele pentru China arată că anii în care creşterile se măsurau cu numere formate din două cifre sunt demult apuse.

 

 

Asia emergentă - care include state ca Indonezia, Taiwan şi Tailanda, dar fără Japonia – va creşte doar cu 6% în 2012 se arată în cel mai recent raport al ADB. Iar pentru anul viitor rata de dezvoltare va fi de până la 6,7%. Ambele cifre sunt semnificativ mai scăzute faţă de estimările făcute în primăvara acestui an, când se prognoza 6,9% pentru 2012, respectiv 7,3% în 2013.

 

 

Aceasta subliniază înrăutăţirea climatului economic la nivel global pentru acest an. “Creşterea încetineşte mai abrupt decât ne aşteptam”, a declarat într-o conferinţă de presă la Hong Kong, economistul-şef al ABD, Changyong Rhee.



Exporturile nu mai sunt motor de creştere

 

 

Dar ceea ce este mai grav constă în faptul că decelerarea se înregistrează cu precădere în cele mai mari economii emergente din lume, China şi India, creditate cu performanţe în aceste an de 7,7%, respectiv 5,6%, sub prognozele anterioare.

 

 

Indicatorul compozit al sectorului serviciilor din China a scăzut la 53,7% în luna septembrie, faţă de 56,7% în august. Serviciile contribuie cu 40% la formarea PIB şi asigură o treime din totalul locurilor de muncă din China. Analiştii spun că aceste rezultate slabe arată o deteriorare a cererii interne, şi nu doar diminuarea exporturilor. Deşi regiunea va înregistra creşteri, incertitudinile privind evoluţiile viitoare sunt tot mai mari.

 

 

În ultimul timp, tot mai multe voci solicită că atât China, precum şi celelalte economii emergente, trebuie să se concentreze mai mult pe calitate, în detrimentul expansiunii rapide, să-şi reducă dependenţa faţă de exporturi şi producţia industrială şi să încurajeze consumul intern, să îmbunătăţească productivitatea şi să sprijine activ sectorul serviciilor.