Nostalgia limitelor

Limita a devenit azi un cuvant rusinos, un concept paria. „E un om limitat“, spunem cu dispret despre o persoana „dogmatica“ (alt cuvant folosit aiurea). Sau, cu admiratie, despre altul: „Si-a depasit limitele!“ Cand – din ce in ce mai rar – mai auzim cate un suparat, „ai intrecut orice limita!“, putem fi siguri ca vine din gura vreunui parinte demodat, care nu mai intelege cerintele si/sau stilul de viata al noii generatii. Un limitat, adicatelea. Limitele sunt pietrele de moara atarnate de picioarele sprintare ale emanciparii, libertatii, progresului, implinirii de sine. Manualele „how to“ (neaparat „in three easy steps“), oameni de stiinta, sportivi, artisti, vedete media se inghesuie care mai de care sa ne demonstreze ca nelimitarea e la indemana noastra, ca orice limita exista doar pentru a fi depasita.

Citeste mai mult