Scuzati, sunt invitati la munte, la mare, in Caraibe, unde vor si isi pot permite romanii cu lefu-rile lor minuscule, numai sa nu stea in ca-lea limuzinelor executive care ascund sefi de state, diplomati, spioni, militari de ca-riera, demnitari inalti ai celei mai mari organizatii militare din istorie. Avioanele, elicopterele, satelitii militari si de spionaj, echipajele de la sol, fortele de politie, care par sa fi devenit o noua unitate de masura in spatiul Capitalei comparabila cu metrul patrat, limba engleza, mica invazie straina de trei zile, toate sunt fata Bucharest, a noului oras care a rasarit sub picioarele noastre. Numai ca acest oras, a carui fata efemera este construita cu atata grija, nu este pentru locuitorii sai. Ci pentru cei aproximativ 6.000 de musafiri care vor expira fix in trei zile. Pentru ei, acest deranj al autoritatilor absolut laudabil in ochii bucuresteanului - muritor de rand. Departe de a bagateliza importanta momentului ca Romania a ajuns sa gazduiasca un summit al NATO, imposibil de imaginat acum doua decenii, frizeaza, totusi, usurinta cu care romanii (sa zicem cei care acum au puterea centrala si locala) se leapada de romani (sa zicem, simplu, ceilalti) pentru bucuria trecatoare a unor straini de rang inalt, care, altfel, evident ca merita efortul de a-i impresiona. Dar, parca si noi ne-am dori sa mai ramanem inca un pic, macar o viata, cetateni din Bucharest.