În România, vreascurile sau cocenii rămân sursa principală de căldură, doar una din trei locuinţe fiind conectată de reaţeaua de gaze. Comparaţia dintre cele două state vecine oglindeşte incapacitatea României de a folosi local avantajele naturale şi abilitatea Ungariei, ţară care importă 90% din gazul necesar, în a-şi crea bogăţie internă pe resursele altora. În acest context, în absenţa oricărei politici pentru susţinerea producţiei de energie pe bază de gaze, a petrochimiei, industriei de îngrăşăminte, industriei farma şi implicit a conectării consumatorilor casnici la reţele, producţia suplimentară de gaze din Marea Neagră pare acum mai degrabă o problemă pentru România decât o oportunitate. În acest sens, se lucrează foarte activ la planurile de export, tot spre Ungaria.  
Articolul integral pe ZFCorporate