O anchetă difuzată la Realitatea TV arată că protejarea faţă de gripa aviară s-a transformat în câteva luni într-o grijă deosebită pentru cheltuirea banului public ceea ce a determinat ca un grup de băieţi deştepţi să se pricopsească cu zeci şi milioane de euro. În 12 septembrie 2005 în România existau 23 de focare de gripă viară. În 15 septembrie, ministrul Transporturilor de atunci, Gheorghe Dobre, dă ordinul 1732 privind măsurile de prevenire şi combatere a gripei aviare şi în sectorul de drumuri şi căi ferate.
În regim de urgenţă, băieţii de la Transporturi, prevalându-se de o parte din textul ordonanţei 60/2001 care prevedea atribuirea directă, se grăbesc să semneze cu firma Lumi SRL din Iaşi, o firmă de apartament, cel mai mare contract din istoria României pe dezinfecţie. Lumi SRL aparţinea lui Tonel Ursachi, un medic veterinar prieten cu Victor Butean, directorul adjunct al Agenţiei de Sănătate Publică din Ministerul Transporturilor. Pe această filieră a ajuns Lumi SRL să gestioneze valori de milioane de euro, neavând niciun angajat şi niciun fel de cv referitor la gripa aviară.
Interesant este că grija autorităţilor era mereu împachetată în conceptul de grijă maximă faţă de oameni. Deşi noua boală avea o simptomatică complicată care definea riscul îmbolnăvirii numai dacă omul era în contact permenent cu păsările bolnave în mari ferme avicole. Aşa au apărut pe şoselele României şi pe calea ferată celebrele filtre. În isteria creată, posibil intenţionat, România plătea nouă lei pentru stropirea unui autoturism, 20 de lei pentru un microbuz până la 12 tone şi 30 de lei pentru maşinile mai mari. Pe măsură ce costurile creşteau şi Lumi SRL factura zeci de mii de mijloace de transport ca fiind dezinfectate, Ministerul Transporturilor începe să îşi dea seama că a făcut-o gogonată. Citeşte articolul
