O idee veche pentru o banca pe masura

Este vorba desigur de CEC Bank, o combinatie in romgleza, iar daca ne uitam la ultima particula, vom vedea ca putine mai sunt inca bancile locale care n-o au pe frontispiciu.

Oare cat timp poate sa-ti ia sa-i spui oricarei banci “Bank”, dupa ce stim cu totii ca o cheama CEC?! Nu-mi dau seama cum noul nume ar putea sa schimbe ceva in mintea clientelei, a omului care-si depune constant banii intr-o banca de economisire. Cu atat mai caraghioasa mi se pare asocierea intre noul nume si taranul pe care dl. Ghetea il targeteaza in strategia de dezvoltare a bancii si in atingerea indicatorilor de performanta bancari.

Din punct de vedere al rezultatelor, CEC a anuntat dublarea profitului si o crestere puternica a valorii activelor, incercand sa convinga pe criticii ideii ca aceasta banca sa ramana la stat, ca asta este si cea mai buna varianta.

Cred ca, daca azi CEC era intamplator in mana unui investitor strategic strain, il suspectam de a fi un pic mai inspirat macar in alegerea unui nume pentru o banca ce cauta sa se mentina in topul unei piete extrem de competitive si in care cresterea marjei de profit este din ce in mai greu de atins. Ma uitam la rebrandingul facut de austriecii de la Erste cu BCR si am inteles perfect nevoia de a pastra brandul local, caruia sigur ii trebuia aditionat semnul apartenentei la grupul financiar-mama.

Si in alte industrii, rebrandingul vizeaza aceeasi logica, iar in cazul in care schimbi total numele unei companii, noul nume indica destul de clar targetul pe care-l vizeaza.

Nu-mi dau seama daca CEC-ul de acum va iesi peste granita ca sa fie usor de recunoscut cu particula englezeasca din coada, ca strainii sa recunoasca usor obiectul de activitate. Poate singurul argument valabil ar fi o potentiala extindere a CEC-ului pe pietele externe, altfel rebrandingul ar parea inutil.