Într-o lume interconectată, unde majoritatea statelor se bazează pe importuri pentru a-și asigura necesarul alimentar, o singură țară iese în evidență printr-un nivel impresionant de autosuficiență: Guyana.
Potrivit unui nou studiu publicat în prestigioasa revistă Nature Food, Guyana este singura dintre cele 186 de țări analizate care produce suficiente alimente pentru a-și hrăni complet populația, fără a apela la importuri externe.
Cercetarea a evaluat capacitatea fiecărei țări de a produce local cele șapte grupe esențiale de alimente: fructe, legume, produse lactate, pește, carne, proteine vegetale și amidon de bază. Rezultatele au fost surprinzătoare: deși la nivel global 65% dintre țări produc în exces carne și produse lactate, foarte puține reușesc să acopere nevoile alimentare în toate cele șapte categorii.
Guyana, o națiune din America de Sud cu o populație de aproximativ 800.000 de locuitori, a fost singura țară care a bifat toate cele șapte grupe alimentare, asigurându-și astfel o autosuficiență alimentară totală. Alte țări, precum China și Vietnam, au fost aproape de acest prag, fiind capabile să producă suficiente alimente în șase din cele șapte grupe.
Deficite globale și dependență de importuri
Una dintre cele mai îngrijorătoare concluzii ale studiului este deficitul global de plante bogate în nutrienți. Mai puțin de jumătate dintre țările analizate produc suficiente proteine vegetale – cum ar fi fasole, năut, linte, nuci și semințe – sau carbohidrați amidonoși. Doar 24% din țări cultivă suficiente legume pentru consumul intern.
În plus, șase țări – Afganistan, Emiratele Arabe Unite, Irak, Macao, Qatar și Yemen – nu produc suficient din niciun grup alimentar pentru a fi considerate autosuficiente în oricare dintre cele șapte categorii.
Europa și America de Sud – lideri regionali
La nivel regional, Europa și America de Sud sunt cele mai apropiate de autosuficiență alimentară, în timp ce țările insulare mici, statele din Peninsula Arabică și țările cu venituri reduse sunt cele mai dependente de importuri. Această vulnerabilitate ridică semne de întrebare privind capacitatea lor de a face față șocurilor externe, precum crizele economice sau conflictele internaționale.
Autosuficiența – între ideal și pragmatism
Dr. Jonas Stehl, cercetător la Universitatea din Göttingen și autor principal al studiului, avertizează că un nivel scăzut de autosuficiență nu este neapărat negativ. Factori precum clima, calitatea solului sau lipsa resurselor de apă pot face dificilă producția locală, iar în multe cazuri, importul este o soluție mai eficientă și mai rentabilă.
Totuși, Stehl atrage atenția că dependența excesivă de importuri poate vulnerabiliza o țară în fața unor evenimente neprevăzute, cum ar fi secetele, conflictele armate sau restricțiile de export. Evenimente recente, precum pandemia COVID-19 sau războiul din Ucraina, au evidențiat riscurile majore la care se expun națiunile care nu își pot asigura singure hrana.
O tendință în creștere
Pe fondul acestor incertitudini, interesul pentru autosuficiența alimentară a crescut la nivel global. Stehl consideră că această „recrudescență” reflectă nu doar preocupări legate de securitatea alimentară, ci și tendințe politice mai largi, inclusiv ascensiunea naționalismului și dorința de a reduce dependența față de alte țări.
„Construirea unor lanțuri de aprovizionare cu alimente reziliente este imperativă pentru asigurarea sănătății publice”, a subliniat el.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
