Incă din ianuarie 2009, Ministerul de Finanţe a promis mediului de afaceri o programare bugetara multianuale, pentru o minima predictibilitate a Bugetului de Stat şi a modului de cheltuire a banului public. Oamenii de afaceri se plang din nou de sirul neintrerupt de ordonanţe de urgenţă prin care se modifica in permanenta Codul Fiscal, Codul de Procedura Fiscală şi alte reglementări.
Potrivit raportului “Doing Business 2009” al Băncii Mondiale, structura romaneasca de taxe este una dintre cele mai stufoase din lume. Patronatele locale au identificat un număr de peste 500 de taxe şi impozite parafiscale. Pentru a-şi plăti toate datoriile la stat, companiile româneşti au nevoie de 202 ore pe an. Potrivit aceluiaşi raport, firmele din România trebuie să efectueze cel mai mare număr de plăţi din lume pentru a-şi achita taxele, ajungând la 113 în 2008, de la 96, în anul precedent.
Aproape jumătate din profitul pe care firmele îl obţin pe piaţa locală, în momentul de faţă, se duce pe taxe. Iar pentru fiecare leu plătit angajatului, companiile cheltuiesc până la 81 de bani în plus la impozite şi contribuţii. Adăugând şi costurile de conformare cu obligaţiile declarative legate de munca salarială, extrem de multe în România, angajatorii plătesc, practic, de două ori salariul net al angajaţilor.
