(Olt)chimia privatizării

„Acţiunile Oltchim fac spectacol“, „Când sărim din racheta Olt­chim?“, „Oltchim îşi continuă raliul la BVB“, acestea sunt câteva din titlurile presei din România de la începutul lunii iunie. În spatele acestor titluri care descriu o evoluţie spectaculoasă a cotaţiilor bursiere există însă o si­tu­a­ţie cel puţin bizară: compania în cauză (al cărei pachet majoritar de acţiuni este deţinut de stat, prin Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri) are în spate ani de pierderi grele, iar perspectiva profitului este încă departe. Ceva se întâmplă totuşi atât la Bucureşti, cât şi la Râmnicu Vâlcea, din moment ce cotaţiile bursiere bat record după record în ceea ce priveşte Oltchim Râmnicu Vâlcea.

PUŢINĂ ISTORIE. Din 2007 până anul tre­cut, compania care este axată pe producţia de produse chimice (PVC, sodă caustică, propenoxid, propilenglicol, poliesteri polioli sau materiale de construcţii) a înregistrat pierderi de circa 200 milioane de euro. „Piaţa europeană este în criză acută şi aprovizionarea cu materii prime este tot mai dificilă“, spunea, în 2009, directorul general al Oltchim, Constantin Roibu. Aşa încerca să explice pierderile din 2007 şi 2008, dar şi perspectivele la fel de negre din 2009.

În martie 2010, unul din acţionarii minoritari ai companiei – grupul german PetroCarboChem (PCC), care în 2007 cumpărase un pachet de aproape 13% de acţiuni – anunţa că doreşte să cumpere încă un pachet de acţiuni, care să‑i asigure controlul în companie. PCC a vândut în luna ianuarie 2010 divizia de logistică PCC Rail către Deutsche Bahn pentru 450 milioane de euro, sumă care ar fi putut acoperi integral datoriile Oltchim, care se ridicau la sfârşitul anului 2009 la 432 milioane de euro.

„Sumele obţinute din vânzarea diviziei de logistică sunt suficiente pentru Oltchim şi suntem interesaţi să preluăm compania. Sunt bani cash, nu credite, nu garanţii. Nu vrem să ne impunem o soluţie, suntem deschişi la orice propunere din partea statului privind salvarea Oltchim“, spunea atunci Wojciech Zaremba, director de dezvoltare la PCC. Cu aproape jumătate de miliard de euro la dispoziţie, germanii de la PCC credeau că vor reuşi preluarea companiei – însă acest lucru nu s‑a întâmplat întrucât Guvernul a decis să nu privatizeze compania. Reprezentanţii statului au decis să pună în aplicare un plan de sprijinire a combinatului prin garantarea unor noi împrumuturi.

CONTEXTUL ACTUAL. Însă, din luna aprilie a anului în curs, se vorbeşte din nou despre posibilitatea ca Oltchim să fie privatizată. Câteva elemente desprinse din rezultatele financiare ale companiei induc ideea că perioada grea a trecut, iar Oltchim ar avea şanse să încheie un an 2011 complet diferit faţă de precedenţii patru. Conform rapoartelor depuse la Bursa de Valori Bucureşti, combinatul chimic a încheiat primul trimestru din 2011 cu pierderi de doar 0,62 milioane de euro, de 20 de ori mai mici faţă de rezultatul negativ din perioada similară a anului anterior, iar vânzările au crescut de aproape două ori, la 110 milioane de euro. Însă nu neapărat această veste a determinat mişcările care au urmat la BVB.

„Sunt patru elemente care au dus la creşterea cotaţiilor bursiere ale Oltchim într‑un timp atât de scurt“, spune Wojciech Zaremba, reprezentantul PCC. El susţine că este vorba în primul rând despre anunţul privind privatizarea combinatului, care a generat reacţia companiilor de investiţii prezente pe bursă (acesta fiind al doilea factor de creştere), apoi chiar PCC a lansat ordine de cumpărare în piaţă şi a reuşit să achiziţioneze încă trei procente din companie, pe lângă cele 13 pe care le avea. Al patrulea factor de creştere este, în opinia lui Wojciech Zaremba, faptul că în joc au intrat diverşi investitori privaţi, care au observat potenţialul unor speculaţii. Şi, cel puţin până la momentul redactării articolului de faţă, se pare că nu au greşit. După ce s‑a relansat ideea privatizării – care practic a fost declicul creşterii cotaţiilor bursiere în cazul Oltchim –, în aprilie, de la cotaţii situate în jurul valorii de 0,3 lei pe acţinune, la 8 iunie se ajunsese la 1,75 lei pe acţiune. O creştere uriaşă, dacă este să luăm în calcul cum merge bursa românească în general.

„Acţiunile Oltchim cu siguranţă au atras atenţia speculatorilor, mai ales în conjunctura actuală, unde titlurile de regulă lichide trenează“, susţine Alin Brendea, director de operaţiuni la compania de brokeraj Prime Transaction. Cu smartphone‑ul în faţă, în timpul discuţiei cu MONEY EXPRESS, polonezul Wojciech Zaremba nu se poate abţine să nu sară de pe scaun când vede cât au crescut acţiunile Oltchim: „Este record istoric, niciodată Oltchim nu a fost cotat la 1,5 lei (interviul a avut loc pe 3 iunie – n.r.)“. Dar imediat adaugă că, fără privatizarea companiei, totul se dărâmă. De altfel, şi brokerii ştiu că s‑ar putea afla în faţa unui bubble. „Ca orice mişcare atât de volatilă, evoluţia Oltchim va mai asigura pâine pentru speculatori, însă riscul asociat acestor titluri creşte exponenţial pe termen scurt“, mai spune Alin Brendea de la Prime Transaction.

Citeste mai mult despre (Olt)chimia privatizării in MONEY EXPRESS