Multe negocieri sunt suspendate sau amanate din cauza unei stari de expectativa, care ascunde in spate motive dintre cele mai diverse - de la apropiatele alegeri parlamentare, care vor aduce o noua Putere, adica o noua ordine, bineinteles nu doar politica, adica o lista de prioritati pe zona administrativa si legislativa, care isi produce efectele mai departe in piata.
Apoi, cuvantul cel mai des folosit peste tot in lume - “criza”, are conotatii specifice de la caz la caz, riscuri mai mari sau mai mici, mai vizibile sau nu acum, dar toate cu un efect de genul “sa stam sa mai vedem pana se limpezesc lucrurile”. In lumea atat de diversa a investitorilor se da o lupta puternica asupra timming-ului unei tranzactii - “sa cumpar acum sau sa mai astept, poate preturile activelor mai scad?” - de unde rezulta cele doua stari predominante ale pietei tranzactiilor - afaceri puse “on hold” sau in faza de “buy”.
De aici, o perioada care consuma multa energie de o parte si de alta, daca ne gandim ca, pe axa cumparator-vanzator, avem banca de investitii, casa de avocatura, firma de audit, iar o buna parte din timpul lor a fost ocupata, anul acesta si in ultimii ani, cu tranzactiile “la moda” din real estate, sector care a luat-o pe moment puternic la vale. Activele romanesti, care s-au scumpit mai ales dupa 2005, anul cu vanzarea BCR pentru un pret cotat ca foarte bun, se intorc catre valori mai mici, deja in piata se discuta de multipli de achizitie la jumatate fata de acum un an.
