Armand Vliegen, rezident al oraşului, a susţinut uniunea pentru o Europă mai integrată atunci când a fost lansat Tratatul de la Maastricht, la începutul anilor 1990. Însă în momentul în care zecile de solicitări de azil s-au materializat într-un „cămin studenţesc” construit aproape de locuinţa sa, acesta a spus că mica sa dorinţă de a rămâne în UE „s-a evaporat", scrie ZF     „Uniunea Europeană este un dezastru”, spune Vliegen, un programator în vârstă de 40 de ani. „Ar fi trebuit să o părăsim deja”. El şi mulţi alţi membri ai Partidului pentru Libertate, al cărui lider, Geert Wilders, a promis să dirijeze Ţările de Jos – unul dintre membrii fondatori ai UE- spre ieşirea din Uniunea Europeană dacă va predomina alegerile din martie.     Câteva sondaje recente arată că Partidul pentru Libertate (Party for Freedom) şi-ar putea tripla prezenţa în Parlament obţinând 25% din locuri şi devenind partidul majoritar, aflat la conducere, într-un peisaj politic oricum fragmentat, scrie The Wall Street Journal.
Acesta şi alte partide anti Europa au câştigat cele mai multe voturi în Maastricht, cu ocazia alegerilor electorale regionale de anul trecut.   Schimbarea poziţiei lui Vliegen reflectă acelaşi status quo care i-a condus pe cetăţenii britanici să voteze în iunie părăsirea uniunii cu 28 de state europene, iar acest lucru începe să câştige teren şi în alte state membre.   În Franţa, politicienii anti – uniune au strâns un şir de victorii electorale în recente alegeri locale, după ce au avut o campanie împotriva euro, invocând dificultăţile economice şi rata ridicată de şomaj din cauza monedei unice.   În Austria, sondajele îl arată favorit pe candidatul Norbert Hofer pentru alegerile prezidenţiale care vor avea loc în octombrie, după ce a strârnit un val de furie asupra imigranţilor şi în general asupra fenomenului european al migraţiei.   Lupta Uniunii Europene cu crize economice ca cea provocată de povara datoriei grecilor, dar şi primirea a sute de mii de migranţi au alimentat opinia Ţărilor de Jos cu privire la UE.   Anul trecut Ţările de Jos au primit aproape 59.000 de cereri de azil, în creştere faţă de 17.000 atât cât primiseră în 2013. Afluxul a determinat mai multe proteste în Maastricht, dar şi în alte locuri din ţară.   Wilders a mai obţinut o victorie în referendumul din această vară în care olandezii i-au urmat indicaţiile de a se împotrivi unui acord al Uniunii cu Ucraina. „Nu vrem să mai avem de-a face cu Uniunea Europeană de acum”, spune el într-un interviu. „Vrem să fim o ţară suverană, nu să fim la mila unor birocraţi nealeşi în Bruxelles”.   Fiind întrebat despre discuţiile cu privire la „divorţul” dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie în Maastricht, el a răspuns: „Aş fi încântat dacă sfârşitul oficial al UE ar începe în provincia mea”.   Tratatul de la Maastricht a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, fiind cel care a pus bazele Uniunii Europene.

Conţinutul tratatului

  - Uniunea monetară şi economică   Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice şi Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 şi cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ţară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenţă sunt următoarele: politica financiară, nivelul preţurilor, al dobânzilor şi al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referinţă 1997.   Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism, conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.   - Politica externă şi de securitate comună   Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.   - Cetăţenia europeană   Nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează. Cetăţenia europeană o deţine orice persoană care are cetăţenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de şedere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv şi activ la alegerile locale precum şi dreptul de a alege deputaţii din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.   - Procesul de democratizare   O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleaşi drepturi ca şi Consiliul de Miniştri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.   - Colaborarea în domeniul politicii interne şi juridice   În tratat s-a hotărât îmbunătăţirea colaborării în domeniul juridic şi al afacerilor interne. Pentru o mai bună coordonare a colaborării poliţieneşti a fost înfiinţat Oficiul European de Poliţie Europol, cu sediul la Haga.