Scriam, saptamana trecuta, ca statutul ambiguu al societatii civile – la incheietura dialectica dintre societate si politic – e, in egala masura, o binecuvantare si un blestem, in functie de cum si de catre cine e privita, si sfarseste fie in conflict cu statul, fie intr-o relatie de „simbioza“ aproape perfecta. Pomeneam si de critica necrutatoare (chiar daca pe alocuri usurel exagerata) pe care Thomas Carother si William Brandt au facut-o „ortodoxiei“ societatii civile asa cum este ea inteleasa din Vest si finantata in Est – ca o colectie de ONG-uri militand pentru scopuri care mai de care mai nobile: libertatea cuvantului, ecologie, drepturile minoritatilor etc.

Citeste mai mult