În luna iulie, un judecător a hotărât închiderea unor cuptoare de la oţelăria companiei ILVA din oraşul italian Taranto, cea mai mare din Europa. De mai multe zile, muncitori, activişti pentru protecţia mediului şi locuitori au ieşit în stradă. Primii cer repornirea uzinei, altfel vor rămâne fără locuri de muncă. Ceilalţi îşi cer dreptul la un mediu mai curat. Potrivit hotărârii judecătoreşti, activitatea nu va fi reluată integral dacă nu se fac investiţii în retehnologizare. Acestea sunt cifrate la 336 de milioane de euro.
Cazul ILVA îi dă bătăi de cap premierului Mario Monti, întrucât este una dintre puţinele întreprinderi mari care au mai rămas în sudul sărăcăcios al Italiei. Are 12.000 de angajaţi, dar activitatea ei susţine indirect alte mii de locuri de muncă. ILVA produce o treime din oţelul Italiei, iar închiderea ei ar însemna un dezastru pentru regiune, care se luptă cu şomajul şi crima organizată. Dar poluarea reprezintă, totuşi, o problemă gravă. Un raport al Ministerului Sănătăţii arată că în acea zonă rata mortalităţii din cauza cancerului este cu 15% mai ridicată decât media naţională, în timp ce cancerul la plămâni provoacă şi mai multe decese, cu 30%. Autorităţile pregătesc până la 30 septembrie un plan de reducere a poluării de la oţelărie.
