Planul de susţinere, anunţat de premierul Taro Aso, care se va confrunta cu alegeri în 2009, este menit că creeze locuri de muncă, în cadrul unei economii care se îndreaptă spre cea mai dură recesiune din 1945.
”Planul de stimuli economici va feri, cel mai probabil, economia niponă de un dezastru, însă va lăsa o notă de plată uriaşă pe viitor. Pachetul nu face mare lucru ca să promoveze o recuperare economică sustenabilă,” a spus Hiromichi Shirakawa, economist şef în cadrul Credit Suisse Group AG din Tokyo.
Kirby Daley, strateg în cadrul Newedge Group (Hong Kong), crede că situaţia fiscală a guvernului se deteriorează mai rapid decât se anticipase şi guvernul trebuie să rezolve problema datoriilor.
De asemenea, datoriile Japoniei se vor accentua în contextul în care populaţia scade şi va fi presată să contribuie şi mai mult la bunul mers al economiei, în anii ce vor veni, a spus John Richards, strateg în cadrul Royal Bank of Scotland Plc (Tokyo).
Aso a spus că guvernul ar putea creşte taxa pe consum, de la nivelul actual de 5%, după ce economia îşi va relua ritmul de creştere, “ca să nu lăsăm o datorie imensă copiilor noştri.”
Daley consideră că Aso este foarte optimist în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, comparativ cu planurile preşedintelui american Barack Obama. “Când arunci 150 miliarde dolari într-o economie, într-un singur an, se vor vedea rezultatele. Însă acestea nu vor fi pe termen lung şi nici sustenabile”, a spus Daley.
Masamichi Adachi, economist în cadrul JPMorgan Chase & Co din Tokyo, a spus că noul pachet va contribui semnificativ la creşterea cererii, mai ales în ceea ce priveşte consumul privat şi investiţiile guvernamentale, începând din al treilea trimestru.
Populaţia mai vârstnică din Japonia este reticentă în a cheltui, după ce guvernul a anunţat acum doi ani că a pierdut fişele de pensii a 50 de milioane de persoane. Tinerii cred că sistemul public va rămâne fără bani până când ei se vor pensiona.
Deceniul trecut a fost cel al planurilor de relansare masive, care au făcut din Japonia ţara cu cele mai mari datorii din lumea dezvoltată.
Banca Japoniei a redus dobânda de referinţă la zero între anii 1999 şi 2000, apoi între 2001 şi 2006, practicând injectarea generoasă de lichidităţi pe piaţa interbancară.
Economiştii au părere împărţite despre rezultatele acestor experienţe, adesea făcute prea târziu sau cu prea multe ezitări, şi care nu au imunizat a doua economie a lumii la şocurile ulterioare. Şi efectele reducerii la zero a dobânzii de referinţă şi ale injectării de lichidităţi în piaţa interbancară sunt controversate.
Hiroshi Ugai, economist la Banca Japoniei, a declarat pentru AFP că aceste măsuri au permis "menţinerea stabilităţii pieţelor şi a unui mediu financiar prietenos, ceea ce a evitat degradarea în şi mai mare măsură a economiei".
Însă şase ani cu dobândă de referinţă zero i-au incitat, de asemenea, pe japonezi, să îşi plaseze economiile în străinătate, mai degrabă decât să îi investească în ţara lor, unde nu le aduceau niciun câştig. Acest fenomen a contribuit mult timp la deprecierea yenului, spre marea satisfacţie a exportatorilor niponi.
Dar acelaşi fenomen a sporit dependenţa economiei japoneze faţă de exporturi, un lucru pentru care Japonia plăteşte scump în prezent, când cererea mondială a scăzut drastic.
Sursa: NewsIn
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
