În ultimii 20 de ani forța de muncă necalificată, dar mai ales cea calificată, din sectorul de construcții a emigrat constant după salarii mai mari. Rămași în România și fără meseriași și (mai nou) fără contracte, antreprenorii de construcții autohtoni caută cu disperare noi piețe. Spre norocul loc, în lume mai sunt țări (în Orient și Africa) care nu se confruntă cu supracapicitate de producție în sectorul de construcții și ar primi cu brațele deschise antreprizele românești despre care își amintesc de bine încă din vremea lui Ceaușescu.

În 2008-2009, în România exisau circa 90.000 de antreprize de construcții. În prezent, potrivit datelor Patronatului Societăților din Construcții (PSC), au mai rămas active circa 25.000. E drept că rata falimentelor din sectorul construcțiilor din România s-a atenuat în ultimii câțiva ani. Se pare că cine trebuia să falimenteze a făcut-o deja. Totuși, patronii din construcții se confruntă cu problema scăderii gradului de contractare în sectorul public și, deși, investițiile private par să crească, acestea nu reușesc să compenseze pierderile totale. 

 

Cristian Erbașu, președinte PSC, spune că expansiunea companiilor românești a devenit o nevoie acută într-un sector decapitalizat ca cel al construcțiilor. Potrivit președintelui PSC, înainte, în anii 90, antreprenorii români de construcții nu aveau know how, putere financiară și management performant ca să poată concura de la egal la egal cu alte firme de construcții străine pe piețele din Orient, Africa sau Rusia. "Acum dispunem de toate acestea, de aceea numărul companiilor românești care contractează lucrări în străinătate este tot mai mare. În prezent, doar circa 10 companii membre a PSC derulează contracte în străinătate. Cred că în anii următori vom avea un adevărat boom al companiilor românești care vor lucra pe șantierele din afara țării. În noile condiţii, mai ales de criză, chiar în ţări precum Franţa, Germania sau Belgia se caută variante mai ieftine", a declarat Erbașu.

 

Citeşte şi De ce este ineficientă agricultura românească

 

Cum au ajuns antreprenorii români în străinătate? Prima oară au lucrat ca subantreprenori pentru marile companii străine prezente în România. Ulterior, după ce relația s-a sudat, românii erau invitați în străinătate, să lucreze tot în subantrepriză. În timp, își consolidau prezența pe piața țării străine multiplicându-și contractele de subantrepriză și cu alte companii la nivel local, astfel că astăzi avem și firme care lucrează în calitate de antrerpiză generală pe piețe străine.

 

"Până acum un an, antreprenorii români mai mult au tatonat piața străină. De circa un an companiile românești au început să deruleze afaceri mai serioase în străinătate. Piețele unde constructorii nu se confruntă cu supracapacitate de producție și în care firmele românești au șanse de a încheia noi contracte sunt Nordul Africii, Orientul Mijlociu și Rusia", spune șeful PSC.

 

Citeşte şi Cum poți să reduci costurile cu benzina

 

Avantajul românilor este că în multe țări din Asia și Africa antreprizele românești au o imagine bună creată încă din vremea contractelor ceaușiste. "În plus, foarte mulți ingineri arabi au fost școliți în România, vorbesc deci și româna și limba locului, acesta fiind un mare atu al unui potențial antreprenor român în Orient", spune Adriana Iftime, vicepreședinte PSC.

 

Pentru a porni o afacere în străinătate românii au nevoie de mult curaj. Din păcate, foarte puține antreprize românești au curaj și mult mai puține dețin cultura investițiilor în străinătate, crede Adriana Iftime.

 

De lipsa comenzilor, a forţei de muncă calificate, la care se adaugă şi dificultăţile la încasare, firmele românești ar putea scăpa accesând proiecte în străinătate. Dar numai un număr redus de firme locale ar putea susține un efort logistic pe măsura unui proiect în străinătate. Grosul companiilor (IMM-urile) vor fi nevoite să se zbată în continuare în marasmul investițiilor publice finanțate cu țârâita.