Peripetiile unui Blackberry-st

Etapa I: “Uraa! Am Blackberry!” (bucurie, mandrie etc.) Etapa II: “Da, am Blackberry”. (obisnuinta) Etapa III: “Uff! Am Blackberry!” (dependenta)

Teoretic, ar mai putea fi si Etapa IV: “Ura! Nu mai am Blackberry!”, insa, sincer, ma indoiesc de faptul ca ar exista in realitate. Pentru ca devii atat de dependent de acest aparat, incat face parte din familie, aparand in cele mai neobisnuite momente (dimineata, dupa ce te-ai trezit - “Ia sa vad, ce mail-uri am mai primit”- seara, inainte de culcare - “Sa vad daca totul e in regula” - la un pranz cu prietenii sau familia - “Sa nu fie vreo urgenta”) - in masina, in tren, la ...plaja si peste tot unde este acoperire.

A devenit chiar mai indispensabil decat telefonul mobil (din fericire sunt incorporate in acelasi aparat). Si este firesc sa fie asa, pentru ca iti ofera posibilitatea sa fii conectat cu lumea. Spre deosebire de telefon, Black- berry-ul iti ofera posibilitatea de a “vedea” ce se intampla in lipsa ta la serviciu, inclusiv ce mail-uri se trimit de pe calculatorul tau.

E ca si cum o particica din tine a ramas in continuare la birou, nevazuta, si nu-ti vine sa renunti usor la aceasta senzatie.

Aparatul acesta te leaga cu fire nevazute de serviciu, si oricat te-ai zbate, nu reusesti sa te smulgi. Sa luam un exemplu: ti-ai luat un bine-meritat concediu de odihna. Te indrepti fericit spre litoral (nu conteaza daca e al nostru sau strain), cu gandul la plaja aurie. Ti-ai propus sa nu te mai intereseze serviciul o saptamana, te-ai asigurat ca nimeni nu te va suna cu probleme urgente, ca doar ti-ai lasat totul in ordine.

Ai ajuns la plaja, faci o baie, si te intinzi relaxat pe sezlong. Un gand insa nu-ti da pace: “Ce se intampla la serviciu? Cum s-a rezolvat problema X?” Ca sa iti linistesti constiinta si partenerul promiti ca “iti citesti mail-urile doar 5 minute si atat”...au trecut 3 ore; butonezi disperat Blackberry-ul promitand la fiecare mail ca ...”e ultimul”.

Partenereul e bosumflat, iar tu esti nervos; s-a dus jumatate din prima zi de plaja. Dupa cateva ore povestea se repeta si asa s-a dus concediul, printre mail-uri si plaja. “Maria Sa, Blackberry-ul” a devenit de mult “persona non grata” pentru tot anturajul, care se uita chioras la el, pandind momentul in care sa ii “faca o baie definitiva” in mare.

Istoria se poate repeta la nesfarsit si nu doar in concedii. Exista insa si solutii. Una dintre ele tine foarte mult de vointa si presupune limitarea citirii mail-urilor la o singura data pe zi. Poate da rezultate. Exista insa alta, mult mai radicala, dar deosebit de eficienta: uitati-l acasa.

Cu siguranta, va va fi dor de el, dar nu ii veti simti lipsa. Dupa o saptamana linistita, va veti intoarce odihniti si cu forte proaspete. Iar Blackberry-ul se va transforma din nou in prieten!