Prețul petrolului a revenit pe creștere marți, pe măsură ce speranțele privind o redeschidere rapidă a Strâmtorii Ormuz se îndepărtează. Piața încă mizează pe o soluție diplomatică între Statele Unite și Iran, însă fereastra de timp în care această variantă poate evita o nouă explozie a prețurilor se îngustează rapid.
Cotația Brent a urcat cu 0,6%, până la aproximativ 88,2 dolari pe baril, după ce săptămâna trecută coborâse spre 83 de dolari. WTI a avansat la aproximativ 82,56 dolari. Nivelurile sunt încă mult sub maximul de peste 110 dolari atins în luna mai, dar direcția pieței s-a schimbat după ce acordul pe care investitorii îl anticipau pentru redeschiderea Ormuz nu s-a materializat.
Piața a pariat pe un acord care nu a mai venit
Petrolul Brent pierduse peste 7% săptămâna trecută, după ce oficialii americani lăsaseră să se înțeleagă faptul că un acord cu Teheranul ar putea fi aproape.
Realitatea diplomatică s-a dovedit însă mai complicată.
Iranul solicită îndeplinirea unor condiții de către Washington înainte de redeschiderea strâmtorii, în timp ce administrația Trump pare să ia în calcul o strategie bazată mai mult pe presiune economică decât pe o nouă escaladare militară imediată.
În paralel, negocierile dintre Iran și Oman privind instituirea unei rute temporare de navigație oferă încă pieței o speranță că fluxurile comerciale și energetice ar putea fi reluate.
Această speranță explică și de ce petrolul nu a explodat încă.
Problema este timpul
Investitorii continuă să creadă că, într-o formă sau alta, se va găsi un compromis care să permită reluarea transporturilor prin Ormuz. Dar această încredere nu este nelimitată.
Dacă până la sfârșitul săptămânii sau la începutul săptămânii viitoare nu apar progrese importante, piețele ar putea începe să considere tot mai probabil scenariul unei închideri prelungite.
Iar atunci mecanismul de formare a prețului se poate schimba radical.
În prezent, piața încă se comportă ca și cum perturbarea ar fi temporară. Dacă devine evident că nu este, investitorii vor începe să includă în preț riscul unui deficit fizic de petrol.
Momentul în care petrolul poate deveni foarte scump
Aici apare cel mai important avertisment al analiștilor.
Atât timp cât stocurile comerciale pot acoperi diferența dintre cerere și oferta disponibilă, piața poate absorbi șocul. Dar dacă rezervele scad suficient de mult, apare ceea ce economiștii numesc un „punct critic” al aprovizionării.
Din acel moment, prețul trebuie să crească suficient de mult pentru a determina reducerea consumului și restabilirea echilibrului dintre cerere și ofertă.
Capital Economics estimează că, în cazul în care Ormuz rămâne închisă, iar stocurile din statele dezvoltate continuă să scadă rapid, acest moment ar putea apărea la începutul trimestrului IV.
În scenariul respectiv, Brent ar putea ajunge în zona 120-140 de dolari pe baril.
Față de nivelul de aproximativ 88 de dolari, aceasta ar însemna o creștere de aproximativ 36%-59%.
China poate reaprinde cererea
Unul dintre motivele pentru care piața petrolului a rezistat până acum șocului a fost China.
Beijingul și-a redus temporar importurile de țiței, contribuind la echilibrarea unei piețe afectate de perturbarea transporturilor prin Ormuz.
Situația începe însă să se inverseze. Importurile chineze au revenit în iulie și sunt așteptate să crească și în august.
Dacă această tendință continuă, piața va pierde unul dintre puținele mecanisme care au contribuit până acum la compensarea deficitului de aprovizionare.
Cu alte cuvinte, exact în momentul în care oferta este amenințată, unul dintre cei mai mari consumatori ai lumii ar putea reveni cu o cerere mai puternică.
Arabia Saudită adaugă un nou risc
În ecuație intră și situația din Arabia Saudită.
Atacurile Houthi asupra infrastructurii saudite reprezintă un risc suplimentar pentru piața petrolului, într-un moment în care investitorii sunt deja preocupați de capacitatea producătorilor de a compensa eventualele pierderi de ofertă.
Arabia Saudită este una dintre principalele „plase de siguranță” ale pieței globale de petrol. Orice afectare semnificativă a infrastructurii sale ar reduce și mai mult spațiul de manevră al pieței.
De ce petrolul nu a ajuns încă la 120 de dolari?
Pentru că, până acum, piața a avut mai multe supape.
Au fost utilizate rute alternative pentru transportul petrolului, unele țări și-au redus temporar cererea, producția din alte regiuni a contribuit la compensarea pierderilor, iar China a cumpărat mai puțin.
Dar fiecare dintre aceste mecanisme are limite.
Dacă Ormuz rămâne blocată, importurile chineze cresc, stocurile occidentale continuă să se reducă, iar infrastructura din regiune este supusă unor noi atacuri, presiunea se acumulează.
De aceea, prețul actual al petrolului poate fi înșelător. Cei aproximativ 88 de dolari pe baril nu reflectă neapărat riscul maxim al situației, ci mai degrabă pariul pieței că problema va fi rezolvată înainte ca deficitul fizic de petrol să devină critic.
Pentru România, problema nu se oprește la pompă
O eventuală revenire a petrolului spre 120-140 de dolari ar avea efecte mult mai largi decât o simplă scumpire a benzinei și motorinei.
Combustibili mai scumpi înseamnă costuri mai mari pentru transport, agricultură, industrie și logistică. Efectele se propagă apoi în prețurile alimentelor și ale bunurilor, în timp ce costurile mai mari de producție pot alimenta din nou inflația.
Pentru România, riscul este cu atât mai important într-un moment în care inflația rămâne deja foarte ridicată, iar economia este afectată de măsurile de consolidare fiscală și de costurile energetice.
Deocamdată, petrolul încă pariază pe diplomație. Dacă diplomația eșuează și Ormuz rămâne blocată suficient de mult, piața va începe să parieze pe deficit. Iar diferența dintre cele două scenarii poate însemna zeci de dolari în plus pentru fiecare baril.
