Pilim la Euro până ne convine (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Vineri, ministrul german de finanţe afirma că n-ar fi o idee bună să provocăm nesiguranţă pe pieţele financiare aruncând cu sumele de avarie în dreapta şi-n stânga. Prima dată, Germania insista că 500 de miliarde Euro ar fi arhisuficienţi pentru Mecanismul de Stabilitate. A doua oară, Berlinul declara sus şi tare că peste 750 de miliarde nu va trece în veci. Când colo, ce să vezi: la ultima reuniune EcoFin, Wolfgang Schäuble a avansat suma de 800 de miliarde Euro, precizeaza RFI Romania. 

 

Dar cum sunt făcute aceste calcule, având în vedere că Schäuble a asigurat că cetăţenii germani nu vor cheltui niciun cent în plus faţă de sumele deja angajate?! Păi la cei 500 de miliarde „bani proaspeţi" se adaugă, mai nou, 200 de miliarde din Facilitatea de Stabilitate, care deja sunt calculaţi a fi cheltuiţi în Irlanda şi Portugalia. Apoi mai vin 100 de miliarde acordate deja Greciei în primul pachet de asistenţă financiară. Cu alte cuvinte, bani care NU mai pot fi cheltuiţi în caz de nevoie.

 

Măcar ministrul francez de finanţe poate fi fericit. Cu puţină imaginaţie a ajuns şi el la pragul de 1000 de miliarde pe care şi-l dorea. Dar nu în Euro, ci în dolari! Şi ne întrebăm: oare câtă vreme vom mai fi luaţi de proşti?

 

Ajunge cu spionajul statal! (The Telegraph)

Dintotdeauna statul a vrut să ştie cât mai multe despre cetăţenii săi, e în natura sa. Dar premisa de la care pleacă sistemul democratic este aceea că vom putea să ne trăim vieţile private în linişte atâta timp cât respectăm legea şi nu reprezentăm o ameninţare pentru ceilalţi. Aşa că se pune problema din ce parte renunţăm în căutarea unui echilibru între securitate şi dreptul la intimitate.

 

În Marea Britanie, guvernul doreşte să ofere poliţiei şi serviciilor secrete acces în timp real la toate datele de comunicaţii ale cetăţenilor săi. În traducere liberă, nu ar mai fi nevoie de un mandat judecătoresc pentru interceptarea comunicaţiilor, ele ar fi stocate de furnizorii de servicii online şi puse la dispoziţia autorităţilor oricând au acestea chipurile nevoie. Un microfon în fiecare casă.

 

Dar staţi aşa! Păi toate astea se întâmplă deja! Datele din telecomunicaţii sunt stocate un an de zile conform unei directive europene. Băncile ţin datele de tranzacţii timp de şapte ani, serviciile poştale şi ele. Cu alte cuvinte, agenţiile statului au DEJA acces la toate aceste date. Doar că le trebuie mandat judecătoresc.

 

Şi tocmai acesta se vrea eliminat. Să fie o feerie, să fie o mare de suspecţi formată din simpli cetăţeni, urmăriţi tot timpul, să facem realitate din cărţi şi filme SF. Autorităţile argumentează că aşa ar reuşi să combată mai eficient ameninţarea teroristă, dar deja au dovedit în repetate rânduri că nu au reuşit să identifice toţi teroriştii în ciuda accesului la toate aceste date. Şi atunci, dacă tot caută acul în carul cu fân, e normal să facem carul şi mai mare?!

 

Lecţiile Bosniei aplicabile în Siria (Washington Post)

Ne apropiem de o comemorare cu pronunţată tentă melancolică: pe 5 aprilie 1992, Suada Dilberovic şi Olga Sucic erau asasinate la Sarajevo de lunetişti sârbi în timp ce participau la un marş pentru pace. Cele două femei erau primele două din totalul de 100.000 de oameni ucişi în următorii ani. Avea să înceapă războiul din Bosnia.

 

Ne aducem aminte ce barbarie a urmat acestui moment. Dar aniversarea de mâine ar putea fi nu numai o comemorare şi o trecere în revistă, ci un prilej de reflecţie pentru că actualul război civil din Siria are aceleaşi semnalmente definitorii precum cel din Bosnia. Iarăşi vedem un măcel pornit pe criterii etnice. Iarăşi ne uităm la un context complicat de religii, secte, triburi şi clanuri. Iarăşi ne punem probleme strategice din cauza reliefului ţării şi iarăşi ni se explică ce mare pericol ar fi să înarmăm rezistenţa antiregim.

 

Războiul din Bosnia s-a terminat odată cu bombardamentele NATO. Ce vedem astăzi în Siria este un pas mic făcut de grupul de contact „Prietenii Siriei" la Istanbul. Deocamdată nu se vor livra arme insurgenţilor, dar măcar li s-au promis bani pentru a-şi plăti soldaţii şi a-şi procura ce cred ei că au nevoie. Lucrurile se mişcă în direcţia bună. Finalul pare însă a fi inevitabil la fel cu cel din Bosnia. Nu vă lăsaţi impresionaţi de oferta regimului Assad de a înceta violenţele. Am văzut asta şi în Bosnia – vorbim mult, facem puţin.

 

Franţa expulzează cinci islamişti (Le Monde)

Ministrul de interne Claude Gueant a ordonat expulzarea a trei imami radicali şi a alţi doi militanţi islamişti străini. Motivarea prezentată de acesta este: „atentat la interesele fundamentale ale statului".

 

Doi dintre aceştia au părăsit deja teritoriul francez. Un islamist a fost deportat în Algeria. Este vorba despre Ali Belhadad, condamnat deja pentru rolul jucat în atentatele de la Marrakech în 1994. El a fost acuzat de francezi de „relaţii strânse cu mişcarea islamistă". Un imam saudit a fost acuzat de promovarea antisemitismului, a portului de burqa şi a respingerii Occidentului şi expulzat de asemenea ieri. Ceilalţi trei vor urma în zilele următoare.