Trebuie spus că intenţia guvernanţilor a fost bună, însă, această măsură ar fi trebuit corelată cu alte elemente, norme sau legi, pentru a-şi atinge efectul scontat.

 

 

Obiectivul comunicat al aplicării Sistemului de TVA la Încasare este “dezvoltarea economică durabilă”, facilitând IMM-urilor o creştere a cash-flow-ului, rezultând din această o disponibilitate investiţională pentru creşterea performanţelor tehnice.

 

 

În fapt, dupa opinia noastră s-a reuşit în prima fază doar o filtrare a operatorilor economici, creând rapid noi alianţe economice şi o regrupare, in general, a pieţii pentru micile companii de servicii, ecuaţie din care un procent de aproape 30% va ieşi complet defavorizat, aceştia din urma nemaiputând încheia tranzacţii cu clienţii ce fac parte din rândul companiilor medii şi mari.

 

 

Deasemenea, s-a mai reuşit prin modul defectuos prin care a fost redactata măsură, o încălcare a principiilor fiscalităţii, numind aici pe cel mai important, şi anume, cel al echitabilităţii fiscalităţii.Credem, cu convingere, că dacă până la jumătatea anului 2013 nu se vor adopta şi o serie de alte măsuri, printre care scăderea termenelor legale de achitare ale facturilor, scăderea procentuală a TVA-ului pentru alte categorii de produse esenţiale economiei sau realizarea unei clasificări exacte a companiilor pe valoare tehnico-economică, după modelul altor state, nu se va resimţi, în realitate, o relaxare a cash-flow-ului şi o creştere a volumului tranzacţiilor economice, aşa cum era de aşteptat ca obiectiv al acestei măsuri.

 

 

Voi enumera care sunt aşa zisele puncte forte ale aplicării sistemului, denumite în continuare avantaje, dar şi mult mai numeroasele puncte slabe ale acestui sistem.

 

 

În esenţă, nimeni nu câştigă sau pierde definitiv, ci doar termenele de plată ale TVA-ului la Buget, respectiv termenele de deducere ale TVA-ului aferent, iar facturile de la furnizori vor fi amânate. În majoritatea situaţiilor, deducerea de la furnizori va fi amânată mai mult decât exigibilitatea TVA colectat de la client, deci nu vom putea deduce TVA, deşi furnizorii datorează TVA la Buget, rezultatul fiind un surplus la Buget pe un termen scurt.

 

 

Primul punct forte, respectiv relaxarea cash-flow-ului este un avantaj relativ, pentru că, de regulă, neîncasarea sumelor de la client atrage şi întârzieri în plata facturilor către furnizori, astfel companiile nu vor putea să deducă acest TVA aferent facturilor primite, rezultând cu siguranţă o sumă de plată către Bugetul de Stat un pic mai mică faţă decât ar fi fost în sistemul actual.

 

 

Sistemul a fost gândit, după cum spuneam, să ajute companiile care au probleme cu încasarea creanţelor în domenii unde plăţile se fac cu întârzieri de luni de zile, poate chiar ani, sau când, din cauza insolvenţei şi falimentului, încasările sunt de lungă durată. Însă, amânarea cu maximum 90 de zile a plăţii TVA-ului nu va fi un ajutor pentru acestea.Un avantaj concret va fi pentru companiile ce au preponderent drept clienţi instituţii publice, ele fiind singurele care resimt o creştere a cash-flow-ului şi le dă posibilitatea, datorită relaxării fiscale, să facă investiţii prin intermediul creditelor bancare pentru dezvoltarea activităţii.

S-a presupus, de altfel, că un alt avantaj al sistemului ar fi reducerea evaziunii fiscale, dar până în prezent nu s-a putut face o evaluare a volumului de cazuri concrete.

 

 

Punctele slabe ale măsurii acestui Sistem de TVA la Încasare încep aşa cum am arătat în introducere, cu încălcarea prevederilor şi principiilor Codului Fiscal, numind aici unul dintre ele şi anume “neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri cu forma de proprietate, asigurând condiţiile egale investitorilor, capitalului român şi străin”. De menţionat că această măsură a Sistemul de TVA la Încasare se aplică doar companiilor care au cifra de afaceri sub 2.250.000 lei.

 

 

De acum înainte taxa nu va mai fi neutră, ci cumpărătorul va pierde pentru o anumită perioadă, adică până plăteşte, contravaloarea facturilor primite de la furnizorii săi şi Bugetul Statului câştigă.

 

 

Este posibil că în viitorul apropiat realitatea să nu aducă o îmbunătăţire a cash-flow-ului şi probleme serioase de lichiditate pentru micile companii, comparabil cu efectul celebrului impozit “forfetar”, care a reuşit să desfiinţeze în timp record un număr impresionant de companii, să accentueze criza economică.

 

 

Deloc de neglijat în aplicarea acestui Sistem de TVA la Încasare vor fi şi dificultăţile de ordin tehnic în realizarea evidenţei finaciar-contabile, mai ales pentru micile companii ce nu dispun de soft-uri ultra perfomante şi nici de personal pentru deservire intern. Aceste companii au ales externalizarea serviciilor către prestatori externi, pentru a reduce costurile, dar şi aceştia vor practica o mărire a tarifelor, respectiv a costurilor pentru contribuabili, deoarece vor trebui să ţină evidenţe detaliate referitoare la momentul şi suma încasărilor şi TVA-ul aferent, separat pentru fiecare tranzacţie. Deasemenea, conform normelor din Codul Fiscal, formatele jurnalelor de vânzări şi de achiziţii vor fi mult mai complicate.