Una dintre ultimele propuneri care poate fi încadrată în această categorie este aceea de amânare cu un an a plăţii principalului la împrumuturile contractate de întreprinderile mici şi mijlocii. Există câteva probleme majore cu această sugestie care arată, în primul rând, superficialitatea şi lipsa de unitate, în general, a setului de măsuri anticriză promovate atât de ineficient de actualul Guvern.
În primul rând, secvenţa măsurilor este cel puţin ciudată. Acum o jumătate de an, Guvernul introducea impozitul forfetar, eliminând practic de pe piaţă firmele mici, lovite advers de efectele crizei. Consecvenţa politicilor de sprijinire a IMM-urilor ar fi trebuit să existe de la bun început, evitându-se aplicarea acestei taxe de a rămâne în afaceri. În al doilea rând, timing-ul acestei măsuri lasă de dorit. Deja, efectele crizei se fac simţite în economie de un an. O companie care a reuşit să supravieţuiască până în prezent fără întârzieri la plata datoriilor (o precondiţie a criteriilor de eligibilitate) este foarte probabil că va reuşi să o facă şi de acum încolo.
Unul dintre dezavantajele acestei măsuri este posibila recompensare a unui management deficitar. O consecinţă a crizelor economice este şi selecţia companiilor într-o economie de piaţă funcţională. Amânarea rambursării împrumuturilor, fără nici un cost, poate masca în fapt ineficienţa anumitor firme.
În acest sens, o soluţie de sprijin mai eficientă economic ar fi fost un plan de rostogolire a împrumuturilor IMM-urilor la o rată penalizatoare redusă. Astfel, efectele discreţionare ale unei asemenea măsuri s-ar fi redus.
