Poliţist, despre sinistrul caz al soţiei şi gemenelor înjunghiate: „Am paralizat”

Un poliţist a destăinuit că a fost marcat de ceea ce i-a fost dat să trăiască când a intervenit în cazul unui soţ care şi-a înjunghiat soţia şi fiicele gemene în vârstă de nici trei luni   Ioan Cănărău a postat pe pagina de Facebook a Sindicatului Europol, structură în care deţine funcţia de vicepreşedinte, ce impact a avut asupra sa, atât ca poliţiţist, cât şi din punct de vedere uman, intervenţia pe care a avut-o sâmbătă, 6 noiembrie 2021, în cartierul Favorit al oraşul Roman, judeţul Neamţ, la un caz de violenţă în familie.

În ziua menţionată, pe la ora 7.30, Nicolae Damian, un individ de 40 de ani, s-a năpustit asupra soţiei cu un cuţit, i-a provocat răni grave, iar după ce aceasta a scăpat, ieşind din apartament cu fiul de 9 ani, şi-a înjunghiat cele două fetiţe gemene de nici trei luni, una dintre acestea decedând în drum spre spital. A doua a supravieţuit, fiind internată la Spitalul de Copii Sfânta Maria din Iaşi.    „Am zis că le-am văzut pe toate atunci când trei tinere s-au urcat pe un tren, iar una dintre ele a fost electrocutată (cazul s-a petrecut în această vară, în Gara Roman - n.red). Din fericire au scăpat cu viaţă! Ce poate fi mai rău în meseria asta de poliţist? Mai rău de atât, nimic, îmi spuneam în gând. Ei, moartea îşi schimbă mantia de fiecare datăcând îşi caută victimele şi reuşeşte să treacă neobservată, ba chiar să intre în sufletul şi mintea criminalului“, scrie agentul şef principal.

Continuă, amintindu-şi că prin staţie li s-a transmis să meargă urgent la o adresă unde era un conflict între soţ şi soţie, aceasta din urmă fiind atacată cu un cuţit. Afară, la intrarea în bloc, spune că era  „iadul, strigăte de disperare, urlete de durere“, iar o femeie plină de sânge i-a implorat: „Ajutaţi-mă, vă rog, soţul meu m-a atacat cu un cuţit, am scăpat fugind, eu şi băiatul meu. În casă au rămas fetele gemene, de 3 luni. Ajutaţi-mă, vă rog!“.    Ioan Cănărău a mai povestit că mama nu ştia nimic de soarta fiicelor. El nu credea că un tată poate să le facă rău propriilor copii. Spera să fie bine. Dar  nu a fost. Cu un vecin a spart uşa apartamentului, pentru că bărbatul se baricadase. Nu ştia la ce să se aştepte, era o linişte deplină, nu se auzeau zgomote, astfel că temeri că ar putea şi ei să fie atacaţi au existat.

„Câtă întunecime să ai în suflet încât să faci aşa ceva?“

„Am deschis cu grijă o uşă. În mijlocul camerei, plin de sânge, stătea el, criminalul. Imediat a fost încătuşat şi pus la pământ. Cineva a aprins lumina... Ascuţişul unui strigăt mi-a trecut direct prin inimă... „Medic, să vină medicul!» striga asistenta... Soţia, mama copilaşilor, a început să urle: «Copiii mei, ce-ai făcut, mi-ai omorât copiii?!». Am paralizat, nu puteam să mă ridic în picioare, de lângă criminal, îl ţineam la pământ“.

Poliţistul nu a dat detalii despre ce era în camera unde erau gemenele înjunghiate, pentru că nu are cuvinte să descrie cele  văzute şi pentru că nu crede că e bine să vorbeacă acum, din respect pentru familie şi îngerul ucis chiar de tată. Apoi a plecat cu „nenorocitul“ la sediu, aflând că una dintre fetiţe decedase, iar un coleg i-a spus că un jandarm acordase primul ajutor, făcându-i masaj cardiac uneia dintre surori.

Autorul postării crede că într-un asemenea caz există sute de întrebări şi că e greu de răspuns la ele, dar mai ales la ce a putut fi în mintea acelui bărbat, capabil să-şi înjunghe proprii copii: „Ce-a fost în mintea lui, acolo rămâne. Totuşi, să-ţi înjunghii proprii îngeri? Câtă întunecime să ai în suflet încât să faci aşa ceva? C-o să putrezească în iad pe mine nu mă încălzeşte cu nimic. Aici va fi pedespit doar de lege, atât“.

La finalul postării, autorul face referiri şi la ce este meseria de poliţist, una în care are 28 de ani de experienţă: „Dumnezeu s-o ierte! De fapt, ce să ierte la un înger de 3 luni? Păcatul vine din altă parte... Nu există pedeapsă pe lumea asta pentru un tată care îşi ucide pruncul (...) „Ce este meseria de poliţist? De toate e. (...) Rămâi cu frământările în inimă şi speri ca Dumnezeu să nu mai permită niciodată asemenea atrocităţi“.