Polonezii au venit în România să ne înveţe cum să luăm bani de la UE

Polonia este una dintre ţările europene cu rate de absorţie a fondurilor comunitare foarte ridicate, în timp ce România stă în coada listei la acest capitol.

Accreo a intrat pe piaţa poloneză acum patru ani, timp în care a oferit consultanţă pentru proiecte de peste 1,4 miliarde de euro şi a negociat ajutoare de stat de peste 370 milioane de euro.

De altfef, Polonia a învăţat rapid cum să lucreze cu finanţările europene, atât cele din sectorul privat, cât şi în cele publice.

“Romania ar trebui sa urmeze exemplul Poloniei pentru a accelera rata de absorbţie a fondurilor europene şi a stabili reguli clare pentru companiile care aplică pentru finanţare. Şi în Polonia ne-am confruntat cu o inerţie în absorbţia fondurilor europene, adăugată la scepticismul investitorilor, dar am reuşit să schimbăm aceste lucruri şi sa obtinem pentru clientii noştri mai mult de 55% din fondurile totale europene destinate ţării noastre pentru investiţii în proiecte noi”, spune Michal Gwizda, partener în cadrul Accreo Polonia.

Acesta spune că polonezii nu au revoluţionat nimic în privinţa absorţiei fondurilor europene, ci au aplicat formula “copy-paste”. Modelele din ţări ca Spania, Franţa sau Germania au fost preluate şi adaptate la piaţa poloneză. Birocraţia a fost treptat simplificată, iar timpul de aşteptare pentru aprobarea unui proiect a scăzut la 2-4 luni, numai în unele cazuri mai complexe atingând un an de zile.

Laurenţiu Dinu, director general Accreo România, spune că şi în România s-au făcut unii paşi în eficientizarea procesului de absorţie, dar că “documentele încă arată ca o enciclopedie”.

Polonia a făcut paşi importanţi şi la asigurarea finanţărilor proiectelor din surse bancare, capitol la care România stă încă prost, asta şi pentru că o parte din firmele de consultanţă au redactat până acum proiectele astfel încât să fie eligibile de către instituţiile competente dar nu s-au asigurat că sunt şi bancabile. Oficialii Accreo spun că firma se ocupă de instrumentarea completă a proiectului, inclusiv căutarea unei finanţări din partea băncilor.

Dinu spune că există încă o reticenţă a companiilor româneşti faţă de fondurile europene, urmare a percepţiei că lucrurile se mişcă greu în accesarea unuor astfel de granturi, iar că acestea preferă să se îndrepte către bănci, pieţe de capital ori resurse proprii pentru a obţine banii necesari investiţiilor.

Lucrurile ar trebui să se schimbe rapid, asta dacă vrem să ne fie acordate cele 400 de milioane de euro de fonduri structurale disponibile până la sfârşitul anului.

Compania s-a axat în Polonia pe consultanţa pentru companiile mari, lucru pe care intenţionează să îl facă şi în România, piaţă unde, spun oficialii companiei, există o anumită politică de sprijinire mai degrabă a sectorului IMM.

“Polonia dă foarte mulţi bani pentru companiile mari care fac invesiţii (...) În România vom oferi consultanţă în principal companiilor mari, pentru că noi credem că în acest sector poţi creşte competitivitatea în aşa-fel încât să se simtă în economie”, spune Gwizda.

Un alt exemplu polonez ce poate fi urmat este legat de implementarea proiectelor de infrastructură.

În România, proiectele mari sunt blocate la faza licitaţiilor, urmare a nenumăratelor şi nesfârşitelor contestaţii ce ameninţă să împingă implementarea proiectelor dincolo de data limită.

Polonia aplică un regim transparent şi accelerat licitaţiilor pentru proiectele de infrastructură, iar lucrurile se mişcă cu atât mai repede cu cât se apropie Campionatul European de Fotbal din 2012, spune oficialul Accreo Polonia.