Cand anul acesta euro era umilit de leu pe piata valutara interbancara, poporul debitor in moneda unica europeana, respectiv platitor de abonament la mobil, de pilda, radia de fericire. Euro se aprecia fata de dolar, leul se-ntarea fata de euro si, prin cross, mai abitir fata de moneda americana. In subconstientul colectiv al poporului debitor trona zambitor Isarescu care, avea, n-avea treaba cu evolutia cursului, avertiza ca lucrurile s-ar putea schimba.
“Ai vazut, ma, ce face Isarescu, cica sa ne-mprumutam in lei, da’ ce, ma, ne crede fraieri?”. Cred ca am auzit de nenumarate ori acest tip de comentariu de la amici. Potop de injuraturi luna asta, cand euro a batut maxim dupa maxim in raport cu leul.
Criza sub-prime, aversiunea la risc a investitorilor straini, Trichet insusi cu a lui Banca Centrala Europeana, recesiunea economiei americane au tabarat toate odata pe bietul popor debitor in valuta.
Toate astea, cu exceptia poate a lui Trichet, dar el este departe, nu puteau fi blamate, pentru ca nu te poti bate cu astfel de abstractiuni. Stapanul leilor este insa aici, aproape, si toate sperantele s-au indreptat catre el, care, nu-i asa, poate face cursul din pix... sau din vorbe.
