Criticile, mai mult sau mai putin virulente, ale celor care acuza ca Romania nu a atras niciun euro din fondurile structurale, in primul an de la aderare, sufera de lipsa de credibilitate crunta, atat timp cat sunt limitate la retorica discursurilor politicianiste. Acestora le lipseste un cunvant magic, care le-ar indreptati insutit reprosurile. Cheia cheltuirii fondurilor europene, de aceasta data, se afla la Bruxelles, care a intarziat foarte mult aprobarea acelor programe, in baza carora se pot depune cererile de finantare.
Sigur, functionarii europeni pot invoca, la randul lor, diverse scuze pentru aprobarea cu intarziere a programelor operationale ale Romaniei. Dintre toate, cea mai importanta cauza fiind chiar intarzierea intregului pachet financiar comunitar pentru perioada 2007-2013, care trebuia votat de Parlamentul European cu cel putin un an inaintea intrarii lui in vigoare si asupra caruia abia in toamna anului trecut statele membre au reusit sa ajunga la un acord. De aici, a inceput un sir lung de intarzieri, care au facut ca in 2007 cheltuirea fondurilor din acest pachet financiar comunitar sa devina aproape imposibila, desi proiecte pregatite in acest sens au tot fost.
Situatia este comparabila cu acele cazuri cand se intampla ca, in supermarketuri, POS-urile de citire a cardurilor bancare sa nu functioneze. La fel si la Bruxelles, daca programele operationale sectoriale (POS-urile) de cheltuire a fondurilor structurale sunt blocate, citirea proiectelor europene este imposibila. Nu este vorba aici de o spalare de vina a autoritatilor sau de o decredibilizare a criticilor la adresa Guvernului. Dimpotriva, atat responsabilii guvernamentali, cat si reprezentantii Opozitiei se fac vinovati, prin omisiune, de neurmarirea cu insistenta a intereselor financiare ale Romaniei la Bruxelles.
