Practici la limita legii pe piata pensiilor private

Acte de aderare incheiate cu mai multi administratori, contribuabili cumparati de agentii de marketing cu sume frumusele, intelegeri de preaderare alcatuite in perioada cand racolarea clientilor era interzisa de lege, turnatorii intre firmele de pensii (vezi cazul spitalului de la Vaslui). Si a trecut doar prima luna din cele patru destinate campaniilor de promovare.

La capitolul imaginatie stam asadar bine. Chiar mai bine decat agentii de marketing polonezi care, in urma cu aproape zece ani, plateau clientilor din propriul buzunar penalitatea de transfer pentru a-i putea convinge sa se mute de la un fond la altul. Mase mari de contribuabili au fost atunci obiectul luptei pentru cota de piata a administratorilor de fonduri, cat si subiectul unui mare scandal reflectat de media poloneza. La noi este liniste deocamdata. Sau, in sfarsit, exista un oarecare fond sonor. El nu vine insa din partea contribuabililor nemultumiti de tratamentul la care sunt supusi (de ce-ar fi nemultumiti in fond, nu-i asa?), ci se aude din subteran, acolo unde se lucreaza intens. “Avem 300.000 de acte de aderare, dar nu sunt inca procesate”, spune un sef de fond din piata. Or fi puse la dospit. Un altul reclama practica semnaturilor multiple, specifica evident concurentei, nu si agentilor proprii.

Intre timp, la Vaslui, salariatii de la Spitalul Judetean au primit fise de inscriere la fondul de pensii, gata completate. Cata grija pentru om! In piata se aude ca firma la care ar fi urmat sa fie inscrise cadrele medicale vasluiene negociase comisionul cu directorul de resurse umane al spitalului, in timp ce concurentul, care a oferit presei cazul pe tava, tratase cu liderul de sindicat. De unde concluzia ca si in pensiile private functia doboara gradul, daca discutam de acelasi nivel de influenta. Dupa doua saptamani de la startul cursei pentru clienti, organismul de supraveghere a domeniului (CSSPP) a reusit in sfarsit sa trimita contribuabililor, prin posta, brosura de informare despre cum sta treaba cu pensiile astea private.

Brosura nu este ceea ce va asteptati, adica o cartulie, ceva mai mica decat un roman, legata sau capsata la mijloc, ci o simpla foaie A4, impaturita in trei parti. Adica, cam ce gasiti de obicei in cutia postala ca oferta promotionala la termopane, cazi de baie sau masini de gaurit. Pe langa aceasta, cataloagele lunare ale super sau hypermarketurilor Cora sau Carrefour par lucrari de doctorat. In sfarsit, marimea nu conteaza, nu-i asa? Sa vedem insa continutul. “Timpul trece in favoarea ta”, citim pe prima pagina a brosurii. O idee filosofica valoroasa, sa recunoastem, un fel de “Totul e bine in cea mai buna dintre lumile posibile”, cum spunea nemuritorul Gambeta. In interiorul brosurii, seceta mare.

Capitolul legat de garantiile sistemului, care speram sa fie cel mai bine reprezentat in continut, numara doar cateva randuri. Ideea centrala e simpla. Pentru ca participantul sa fie protejat, CSSPP autorizeaza, avizeaza, reglementeaza, supravegheaza, obliga, verifica, stabileste, administreaza special sau “participa la”. Pai, nu e suficient? Sigur ca nu. Nimic despre faptul ca un fond de pensii nu poate intra in faliment sau despre garantarea contributiilor participantilor (mai putin taxele), ori despre rolul Parlamentului in supravegherea activitatii Comisiei de pensii. Se discuta in ultimul timp despre lipsa unei campanii coerente de informare a populatiei si despre faptul ca aceasta ar putea avea ca efect un grad redus de subscriere a participantilor la fonduri. La cum merge bursa comisioanelor in piata, e putin probabil sa se intample asa. Pentru cei care nu stiu, o semnatura face cam un milion de lei vechi, bani platiti de agentul de marketing din comisionul sau posesorului de buletin eligibil.

Mai multe buletine, mai multe sanse de castig! Multi dintre agenti au facut credite bancare ori s-au imprumutat la rude pentru a avea cash flow la momentul oportun. O lume nebuna, ce mai... Cate ceva si despre pensiile facultative. O estimare initiala a specialistilor arata ca, pana la sfarsitul lui 2007, fondurile vor inregistra in total in jur de 250.000 de membri. Intre timp, din coada ursului s-au taiat sistematic bucati mari, pana a ajuns la doar 10%, adica 25.000 de membri. Mai mult decat atat, din cei 10-15 operatori asteptati la autorizare s-au inscris doar cinci.

Cireasa de pe tort este insa alta. Angajatorii nu doar ca nu participa la plata contributiei angajatilor, dar nici nu vor sa o vireze catre fondul de pensii, desi sunt obligati de lege in acest sens. Povestile cu fidelizarea angajatilor fata de firma sau cu pachetele salariale diversificate par in acest moment glume de povestit nepotilor. In final, cate ceva din experienta impartasita de un agent de marketing. Incercand sa convinga un bodyguard, aflat la datorie intr-un supermarket, sa adere la un fond de pensii, agentul s-a lovit de refuzul acestuia.

“Nu doamna, multumesc, am deja doua pensii obligatorii, una incheiata, ieri la la firma X si alta azi la firma Y”. Omul o fi fost influentat de reclama aceea cu “semnaturile importante din viata ta”. Prin urmare, daca semnatura pentru pensia privata este asa de importanta, de ce sa nu o exersam mai mult, ca fonduri de pensii sunt destule, nu-i asa?