Preşedintele UE, tema din culise a Consiliului European

Scopul declarat al liderilor europeni este să deblocheze Tratatul de la Lisabona, a cărui soartă se află în mâinile unui singur om, euroscepticul preşedinte ceh Vaclav Klaus. Acesta ar putea accepta să semneze documentul de reformă a UE dacă Cehia obţine o derogare care să împiedice restituirea germanilor sudeţi refugiaţi după cel de-al Doilea Război Mondial. Curtea Constituţională cehă a amânat pentru 3 noiembrie verdictul unei contestaţii depuse de un grup de parlamentari apropiaţi preşedintelui împotriva tratatului, iar analiştii nu se aşteaptă ca şeful statului să semneze documentul înaintea verdictului Curţii.

Tratatul de la Lisabona prevede înfiinţarea unui post de preşedinte al Uniunii Europene, cu un mandat de cinci ani, care să înlocuiască actualul sistem de preşedinţie semestrială rotativă. Premierul de la Londra, Gordon Brown, a început deja să facă lobby pentru candidatura lui Blair. Britanicii speră să obţină sprijinul Italiei, Spaniei şi Poloniei. Franţa şi-a anunţat deja susţinerea pentru fostul premier britanic.

De altfel, întâlnirea dintre preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel de aseară era aşteptată să se concentreze pe acelaşi subiect. Merkel nu este convinsă că mandatul de preşedinte al UE ar trebui dat reprezentantului unei ţări eurosceptice, care a rămas în afara zonei euro.

Un atac la adresa lui Blair a venit săptămâna aceasta de la premierul belgian Jean-Claude Junker, care s-a declarat interesat de această poziţie. Junker spune că nu poate sprijini un preşedinte care “pretinde că sprijină UE în afară, dar nu a reuşit să obţină coeziune internă” pentru cauza europeană. Un alt potenţial candidat la preşedinţia UE este premierul olandez, Jan Peter Balkenende.