“Aceste aspecte legate de pretenţiile angajatului sunt întotdeauna discutabile, iar angajaţii câştigă de cele mai multe ori astfel de procese. Judecătorii sunt şi ei oameni”, a declarat Volonciu. Un angajat poate obţine, dacă iese câştigător, în medie, 10.000 de lei pentru drepturi neplătite în ultimii trei ani. “Dacă ar fi vorba despre cazuri izolate, nu ar reprezenta o problemă deosebită pentru o companie mare. Însă, de obicei, un astfel de proces e declanşat de sute de lucrători concomitent”, a afirmat Volonciu. Potrivit specialistului, un angajat concediat pe nedrept câştigă toate veniturile pe care le-ar fi câştigat dacă nu era dat afară, plus penalizările aferente. “Dacă vorbim despre un manager de top, cu salariu şi bonusuri consistente, ajungem la sume importante”, consideră Volonciu. Greşeala pe care o fac cei care urmează să fie concediaţi, în astfel de situaţii, este aceea că acceptă încheierea contractului de muncă prin acordul părţilor, în astfel de cazuri şansele ca angajatul să-şi recâştige drepturile în instanţă sunt de circa 70%. Potrivit studiilor de pe piaţa locală, aproximativ 80% dintre cazurile de întrerupere a relaţiilor de muncă se fac prin acordul părţilor.
În schimb, în cazul unui conflict de muncă între angajat şi angajator, când acesta nu reuşeşte să demonstreze că demiterea este justificată, angajatul are şanse de 100% de a câştiga în instanţă, motiv pentru care mulţi dintre angajatori spun că este extrem de greu să dovedească faptul că nu au comis un abuz.
În cazul concedierilor, pentru a evita prejudiciile de imagine, precum şi eventuale procese cu angajaţii, companiile apelează la serviciile de outplacement, programe de consiliere a angajaţilor. În general, companiile care optează pentru astfel de servicii sunt cele care vor să-şi păstreze o bună imagine, dar şi o relaţie cu foştii angajaţi, în vederea unei reîncadrări viitoare, spun specialiştii în resurse umane. Aceştia mai spun că, în perioadele instabile şi pentru a scăpa de grija concedierilor, firmele preferă să angajeze oameni în regim de muncă temporară. Un astfel de serviciu scapă companiile de problemele care implică administrarea personalului, plata salariilor şi le oferă avantajul de a putea renunţa uşor la angajaţii de care nu mai au nevoie după terminarea proiectelor.
Un alt motiv frecvent pentru care lucrătorii îşi cheamă patronii în faţa instanţei îl reprezintă deciziile unilaterale luate de angajator. “Deciziile unilaterale legate de concedieri sau sancţionări reprezintă cele mai frecvente motive ale proceselor între cele două părţi”, a afirmat Volonciu.
În ceea ce priveşte reversul medaliei, lucrurile sunt ceva mai clare. “Nicio firmă nu dă în judecată un angajat din motive minore, decât extrem de rar. O companie recurge, de obicei, la astfel de măsuri doar în cazul în care angajatul respectiv a produs pagube importante companiei prin acţiuni greşite sau prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu”, a explicat Volonciu.
Avocată a vorbit şi despre motivele pentru care există un număr foarte mare de procese pe dreptul muncii. “Există un mandat general pentru sindicate, în baza căruia un lucrător poate apela la sindicat în cazul existenţei unei neînţelegeri cu o companie, oricare ar fi natura acesteia. Din cauza numărului mare de procese, nu poate fi respectat termenul legal de finalizare, de două săptămâni”, a afirmat Volonciu. În cazul liderilor de sindicat, legea este clară, aceştia neputând fi concediaţi nici dacă firma închide fabrica în care aceştia activează.
“Fabrica este închisă, angajaţii pleacă acasă, dar liderii de sindicat au dreptul să rămână acolo. Există o convenţie europeană care interzice concedierea liderilor de sindicat pe baza activităţilor sindicale”, a declarat Volonciu. În ceea ce priveşte motivele privind discriminarea, avocata a afirmat că în România nu există o cultură bine definită a acestui termen. “Este greu să determini cine are dreptate într-un astfel de caz, intrăm pe un teren nesigur în cazul unui astfel de proces. Există însă destul de multe procese pe motive de discriminare de diferite tipuri”, a afirmat Volonciu.
Conflict
Motive pentru care angajaţii îşi dau în judecată angajatorii
- Decizii unilaterale privind concedierea sau sancţionarea
- Pretenţii financiare
- Discriminări de diverse tipuri
