Primul pas: sistemul chilian

Cand si-a fundamentat sistemul, Piñera avea in vedere doua tendinte. “Exista tendinta demografica globala catre rate descrescatoare ale fertilitatii si cea data de avansul medicinei, care prelungeste durata de viata. Ca rezultat, din ce in ce mai putini muncitori sprijina din ce in ce mai multi pensionari. Cum cresterea varstei de pensionare si a impozitului pe salarii are o limita, mai devreme sau mai tarziu, sistemul trebuie sa reduca beneficiile promise, indiciu al falimentului sau”, explica Pinera.

 Astfel ca, in 1980, guvernul chilian a decis sa inlocuiasca sistemul de pensii de stat cu o inovatie revolutionara: un sistem national privat de Conturi de Economii pentru Pensii (CEP). Dupa 27 de ani de functionare, rezultatele vorbesc de la sine. Nici muncitorul, nici patronul nu plateste impozit de asigurari sociale statului. In schimb, pe toata perioada de activitate, 10% din salariul angajatului este depus de catre patron intr-un cont individual.

 Acest procentaj se aplica numai primelor 22 de mii de dolari de venit anual. Ca atare, pe masura ce salariile cresc, partea de “economii obligatorii” a sistemului de pensii scade. Muncitorul poate contribui cu inca 10% din salariu lunar, in chip de economii voluntare. De regula, acest lucru se petrece atunci cand acesta vrea sa iasa la pensie mai devreme sau vrea sa obtina o pensie mai mare. Angajatul alege unul dintre ad- ministratorii privati ai fondurilor de pensii (AFP) pentru managementul CEP-ului sau.

Fiecare AFP opereaza echivalentul unui fond mutual care investeste liber in actiuni, Guvernul fixand doar limitele maxime procentuale pentru fiecare instrument si pentru portofoliul global. AFP-ul si fondul pe care il administreaza sunt doua entitati distincte. Astfel, daca un AFP da faliment, activele fondului mutual—adica investitiile salariatilor —nu sunt afectate. Salariatii sint liberi de a trece de la un AFP la altul, stimuland astfel concurenta intre companii pentru a oferi o profitabilitate cat mai mare, servicii mai bune sau comisioane mai mici.

Fiecare angajat are un carnet CEP si este informat la fiecare trei luni de suma acumulata si de performanta fondului mutual. “Contul este in numele muncitorului, este proprietatea sa si va fi folosit la plata pensiei de batranete”, explica Piñera. Muncitorul care a contribuit cel putin 20 de ani, dar al carui fond de pensie, la atingerea varstei de pensionare, este sub pensia minima, primeste pensia de la stat, incepand din momentul in care contul a fost epuizat. Nivelul minim obligatoriu de depuneri, de 10%, a fost calculat in ipoteza unui castig net mediu al fondului de pensii de 4% pe an, astfel ca muncitorul sa-si poata finanta pensie egala cu 70% din ultimul sau salariu.

Varsta legala de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 60 de ani pentru femei. Intelesul notiunii de “pensionare” in sistemul CEP este diferit de cel traditional. In primul rand, se poate munci si dupa pensionare, caz in care se primeste pensia pe care capitalul acumulat o face posibila. In al doilea rand, muncitorii cu suficiente economii in cont pentru a finanta o “pensie rezonabila” (50% din media salariului ultimilor zece ani) pot opta pentru pensionare timpurie in orice moment doresc. Astfel, pragul celor 65-60 de ani nu este o cerinta rigida a sistemului.

La pensionare, muncitorul poate alege intre doua scheme generale de plata. Pensionarul poate folosi capitalul din CEP-ul sau pentru a cumpara o renta de la orice companie privata de asigurari de viata, aceasta renta garantandu-i un venit constant lunar pe toata durata vietii, indexat cu inflatia.

Beneficii Pensiile in sistemul privat chilian sunt deja cu 50%-100% mai mari decat erau in sistemul de stat. De asemenea, rata de economisire a chilienilor a crescut la 27% din Produsul National Brut, in timp ce rata somajului a scazut la 5%, de cand reforma pensiilor a inceput. In sistemul chilian de conturi de economii pentru pensii, ceea ce determina nivelul pensiei unui muncitor este suma de bani pe care o acumuleaza in timpul activitatii.

“Sistemul public trebuie sa reduca beneficiile promise, altfel am putea asista la falimentul sau Jose Piñera economist

CV Jose Pinera

• 59 de ani, economist, fiul fostului ambasador la ONU al Chile si nepotul arhiepiscopului (cel mai mare grad pontifical chilian) Bernardino Piñera
• mai are cinci frati, unul dintre ei (Pablo Pinera) fiind membru al boardului Bancii Centrale chiliene
• a absolvit Universitatea Catolica a Statului Chilian, dupa care a studiat economia la Harvard
• a predat , dupa absolvire, la Harvard si la Boston University, iar din 1975 s-a intors in Chile, ca profesor la Universitatea Catolica
• autor a numeroase carti de economie, studii si articole , toate traduse in peste 15 limbi straine