Consorţiul Nabucco vizează să reducă dependenţa energetică a Europei de Rusia, transportând gaz din zona Mării Caspice şi din Orientul Mijlociu începând din 2014. Unii analişti sunt de părere că Nabucco are şanse mai bune decât South Stream pe termen lung, dar în prezent, din cauza intereselor divergente ale companiilor membre, din şase state, nu are credibilitatea necesară pentru a atrage furnizori.
"Principalele obstacole din calea Nabucco sunt în continuare în picioare, iar aprovizonarea este numărul unu", a subliniat analista Ana Jelenkovici, de la Eurasia Group. "Fără asigurarea aprovizionării, nu poate exista conducta, dar fără conductă, nu poţi asigura aprovizionarea. De fapt nu au semnat nimic" în acest sens, a adăugat ea.
Ţările de tranzit Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria vor semna în 13 iulie, la Ankara, un acord care, deşi va ajuta finanţarea şi va da asigurări posibililor furnizori, nu va reprezenta un salt important înainte pentru un proiect care a înregistrat deja întârzieri.
O decizie finală privind finanţarea, care urmează să fie luată anul viitor, ae reprezenta un pas clar, dar şi acesta depinde de problema aprovizionării.
Nabucco ar urma să transporte 31 de miliarde de metri cubi de gaz către Europa anual, pentru a acoperi circa 5% din cererea europeană. Ar putea fi aprovizionat cu gaz din Irak, Egipt, Iran, Azerbaidjan şi chiar din Rusia sau Turkmenistan.
În luna mai, Kurdistanul irakian a prezentat un plan pentru exportul de gaz din regiunea semiautonomă prin Nabucco, dar Guvernul central a respins posibilitatea.
Proiectul South Stream a avansat la începutul lunii, când Azerbaidjanul a promis grupului rus Gazprom prioritate în cumpărarea de gaz din faza a doua a proiectului Shakh Deniz. Strategia mai practică a Gazprom - de a semna acorduri de bază pentru cooperea cu ţările furnizoare - asigură competitivitatea proiectului, prin construirea de relaţii între companii, a spus Jelenkovici.
"Nu sunt un acord interguvernamental, dar reprezintă paşi politici importanţi către construirea unei conducte", a spus ea, adăugând că, deşi disputa din 2006 dintre Rusia şi Ucraina a dat un impuls puternici procesului de diversificare a surselor de aprovizionare, unele ţări din Europa de Sud-Est, în special cele care depind aproape în totalitate de gazul rusesc, sunt mai precaute după o criză similară din această iarnă. "Este nerealist să spui că aveste ţări vor putea fi independente de gazul rusesc, cu sau fără Nabucco (...) (Securitatea energetică - n.red.) este importantă pentru ele". a adăugat ea.
Turcia, ţară importantă şi pentru Nabucco şi pentru South Stream, care deţine rezerve mici de hidrocarburi, îşi păstrează opţiunile deschise. A obţinut deja ceva în plus de la Nabucco, cerând ca 15% din capacitatea conductei să îi revină pentru uz intern sau pentru export.
"În prezent lucrăm la Nabucco, dar vom evalua şi South Stream cu ruşii", a declarat o sursă turcă. "Important este să asigurăm aprovizionarea pentru Turcia", a spus un alt oficial de la Ankara. "Acesta este motivul pentru care nu considerăm South Stream şi Nabucco rivali", a adăugat sursa
Şi România a sugerat în luna mai că orizonturile sale depăşesc Nabucco, anunţând că va lua în considerare şi alte proiecte dacă discuţiile nu vor progresa. În plus, Rusia a anunţat că este aproape de a coopta şi Austria pentru South Stream.
Analiştii consideră că, deşi proiectele încurajează declaraţiile şi poziţiile competitive din partea ţărilor şi companiilor, acest lucru nu înseamnă neapărat o luptă pentru surse de aprovizionare. "Într-un fel este o competiţie dacă se vrea evitarea Rusiei (...), dar obiectivul principal pentru Rusia nu este să concureze cu Nabucco, ci să scoată gazul din sistemul ucrainean de conducte pentru a-l băga în South Stream", consideră Susanne Nies, de la centrul de reflecţie francez IFRI.
Experţii subliniază, însă, că nu pot reuşi ambele proiecte în forma lor actuală. "Piaţa nu poate susţine mai mult de o conductă", a subliniat Mihail Korcemkin, de la East European Gas Analysis.
Nabucco se confruntă cu o serie de ţări care nu îşi pot lăsa interesele la o parte pentru a permite progresarea propiectului, motiv pentru care Gazprom, grup controlat de stat, are încă un avantaj. Dar deşi problemele Nabucco sunt considerabile, inclusiv modul în care va transporta gaz dintr-o parte în alta a Măcrii Caspice, analiştii cred că Gazprom are probleme în găsirea de fonduri pentru South Stream.
"Gazprom şi ţările din proiect se pot mişca mai repede decât un proiect comercial. Dar un proiect care pierde bani nu va putea funcţiona o veşnicie", a subliniat Korcemkin. Nabucco va costa, potrivit estimărilor, 7,9 miliarde de euro, iar finanţarea ar trebui să fie uşor de găsit, ţinând cont de susţinera europeană largă de care se bucură, afirmă experţii.
Gazprom este compania rusă cu cele mai mari datorii - peste 40 de miliarde de dolari - fără a luat în calcul ramura sa din sectorul bancar, Gazprombank. Grupul vrea să investească 10 miliarde de euro în South Stream, dar preţurile în scădere pentru hidrocarburi, precum şi o reducere a exporturilor, au îngreunat situaţia.
În plus, pentru mai multe ţări care analizează ambele proiecte, Nabucco va aduce mai multe beneficii, potrivit lui Korcemkin. "Turcia nu poate lua gaz din South Stream, aşa că va avea de câştigat mai mult din Nabucco", a adăugat el.
Nabucco le-ar conveni mai mult şi unor posibile ţări furnizoare. "Este foarte clar că Nabucco va deschide întreaga Europă pentru Turkmenistan", a spus el.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
