Cel dintai criteriu de alegere ar trebui sa fie gradul de risc pe care il poate suporta investitorul. De la acest criteriu deriva toate celelalte. Daca investitorul este mai conservator, va alege actiunile companiilor mari si lichide (asa numitele “blue-chips”), care promit cresteri mai mici, dar cu grad mare de siguranta, cu observatia ca toate actiunile de pe piata autohtona sunt mai mult sau mai putin vulnerabile la impactul evolutiilor marilor piete ale lumii. Oricum, chiar daca vor scadea, blue-chips-urile vor scadea mai putin decat actiunile companiilor mai mici, dar care se afla intr-o dezvoltare accelerata si promit cresteri mai mari. Acestea din urma sunt favoritele investitorilor care au mare apetenta la risc.
Intre cele doua tipuri de investitori, respectiv tipuri de portofolii care le sunt potrivite, cel conservator si cel riscant, exista o mare varietate de optiuni. Consultantul Ken Hawkins scrie in investopedia.com ca alte criterii pot usura sau, dimpotriva, ingreuna constructia portofoliului. Poti avea mai multe portofolii, pe diferite grade de risc, dar te poti incurca daca sunt prea multe. E bine sa ceri sfatul mai multor specialisti, dar, daca sunt prea multi, nu te lamuresti mai bine, ci dimpotriva. Este bine sa introduci in portofoliu titluri ale fondurilor mutuale sau ale fondurilor de investitii, in general, pentru ca acestea sunt gestionate de specialisti, dar nu poti cunoaste cu precizie gradul de risc al portofoliului fondului, clasificarile de risc fiind prea generale.
