Scenariile de dezvoltare analizate estimează tranziţia României către electromobilitate în perioada 2030-2050. Aceasta va depinde de evoluţia pieţei la nivel naţional şi european şi susţinerea investiţiilor necesare pentru dezvoltarea infrastructurii publice de reîncărcare. În perspectiva tranziţiei României către electromobilitate şi condiţionat de contextul de piaţă, ar putea deveni oportună susţinerea prin intermediul unor scheme de sprijin, coordonată cu dezvoltarea industriei autovehiculelor electrice în România, spun autorii proiectului.
"Se estimează că aproape 60% din parcul auto ar urma să aibă, în 2050, o formă de propulsie electrică. Dintre autovehiculele pe motorină şi benzină, o bună parte ar putea folosi produse energetice pe bază de biomasă. Bineînţeles, tranziţia către electromobilitate poate avea loc mai rapid sau mai lent", arată documentul
Strategia vorbeşte de rolul pe termen lung al autovehiculului electric în transporturi.
"Mobilitatea electrică reprezintă o alternativă sustenabilă posibilă, pe termen lung, la motorul cu ardere internă. Gazele naturale, GPL-ul şi hidrogenul sunt combustibili alternativi viabili pentru sectorul transporturilor, însă este puţin probabil să ofere o soluţie de înlocuire pe scară largă a produselor petroliere în mixul energetic. Pe de altă parte, principala problemă a autovehiculului electric constă în dificultatea stocării energiei electrice. Din punct de vedere al sustenabilităţii, se pune şi problema emisiilor aferente producţiei de energie electrică, dominată de combustibilii fosili. Pe termen lung însă, autovehiculele electrice sunt de aşteptat să deţină un rol central, pe măsură ce creşte eficienţa bateriilor, respectiv producţia în cantităţi mari a energiei electrice curate", se precizează în Strategie.



