O simplă reflecție asupra modului în care percepem rezultatele riscurilor poate să ne ajute substanțial pentru a avea un comportament financiar mai responsabil. Este vorba despre modul în care creierul nostru procesează câștigurile și pierderile. Deși s-ar părea că există un echilibru, de fapt frustrarea generată de pierderi este mai puternică decât bucuria generată de câștiguri.

Când realizezi o investiție antreprenorială sau la bursă, mereu îți asumi riscuri. Te concentrezi pe obținerea de profit, analizând raționamentul situației – dacă merită riscul și în ce măsură. Capitalul folosit are în acest caz un scop clar: randament obținut în timp, printr-o strategie de investiție.

Riscuri sunt asumate și atunci când se plasează pariuri la jocuri de noroc, dar într-un fel cu totul diferit. În gambling, țintești distracția, emoția anticipării, tensiunea așteptării. Sumele alocate trebuie să fie rezonabile pentru scopul cheltuirii asumate: experiența de divertisment.

Mereu, aversiunea față de pierdere este o realitate curentă. A rata un posibil câștig nu este deloc același lucru cu a consemna o pierdere, în termeni de percepție. Implicit, pierderea doare mai mult decât reușește câștigul să genereze bucurie, iar înțelegerea acestor realități poate influența pozitiv deciziile financiare.

Amprenta evoluției umane în mentalitatea actuală

Este cert că banii nu aduc fericirea, dar se spune că o pot facilita sau întreține. În spatele banilor se află de fapt ideea de resurse necesare pentru viață, o moștenire a evoluției umane. Creierul uman s-a format într-un context de supraviețuire, nu de dorință de surplus (profit, în termeni moderni).

În trecut, pierderea hranei, adăpostului sau a siguranței însemna risc real de moarte. Această teamă a făcut umanitatea să fie mai atentă la evitarea situațiilor de risc maxim.

Un astfel de instinct primar ne este de folos, oferindu-ne în mod normal un grad ridicat de responsabilitate în deciziile de zi cu zi: înțelegem că este mai sigur să evităm diverse riscuri decât să căutăm recompense. Omul evoluat judecă însă fiecare situație în parte, evaluează riscul și eventualele beneficii și stabilește oportunitatea, precum și măsura riscului care merită asumat.

Cum funcționează creierul

Câștigul aduce desigur satisfacție, însă pierderea produce durere în plan psihologic. Din punct de vedere anatomic, amigdala (centrul fricii și al reacțiilor impulsive) devine activă și transmite impulsuri specifice.

Cortexul prefrontal, responsabil pentru decizii raționale, poate deveni învins de emoții. Dopamina este eliberată la anticiparea câștigului, dar dispare rapid după obținerea lui. Eliberarea de cortizol este strâns legată de stresul puternic resimțit în cazul unei pierderi.

Studii efectuate de-a lungul timpului au subliniat că pierderea ar avea un impact emoțional cel puțin dublu față de un câștig echivalent.

Este evident inclusiv din punct de vedere științific faptul că avem tendința de a ne teme mai mult de riscuri decât a ne entuziasma cu privire la diverse oportunități, ceea ce se poate considera un instinct de supraviețuire, în cele din urmă. Un eventual dezechilibru poate avea consecințe nefaste asupra bunăstării personale.

Manifestări ale psihologiei banilor

În lumea contemporană, așa cum aminteam mai sus, omul are preocupări care implică adesea banii. În investiții și trading, problemele apar când câștigurile sunt marcate prea devreme și mai ales când pierderile sunt păstrate prea mult timp, în speranța redresării (se evită momentul asumării și situația se poate chiar agrava uneori).

În cazul jocurilor de noroc, una din cele mai neinspirate idei este încercarea de recuperare a pierderilor. O astfel de atitudine va fi evitată la cazinou dacă se pornește de la start cu un buget fix, considerat a fi o cheltuială pentru distracție, nu o sumă de investit pentru obținerea de avantaje financiare!

TopBet cazino online, alături de alte platforme de iGaming licențiate în România, respectă prevederile ONJN în ceea ce privește susținerea jocului responsabil. Se promovează jocul ocazional, doar ca formă de divertisment, cu limite ferme de bani și de timp implicate pentru distracția de profil. Jucătorii au parte de monitorizare permanentă și de instrumente posibile cu ajutorul tehnologiei, mergând până la posibilitatea de autoexcludere.

Psihologia banilor se aplică și în relațiile comerciale, având o manifestare duală: pe de o parte evitarea unei cheltuieli mari, chiar dacă aceasta ar aduce valoare pe termen lung (de exemplu un discount consistent pentru produse care oricum vor fi achiziționate ulterior), pe de altă parte acceptarea unei oferte în condiții dezavantajoase, de teama de a nu pierde ocazia respectivă (fenomen cunoscut drept FOMO - Fear Of Missing Out, adică frica de a rata ceva).

Orice decizii care implică orice fel de riscuri trebuie să fie rațională, fără acțiune din impuls. Cu planuri clare, bugete și limite și o viziune de ansamblu, pe termen lung, folosind chiar experiențele negative din trecut pentru a învăța din fiecare, se poate antrena toleranța la risc în mod productiv, fără a ieși din zona de responsabilitate.

În concluzie, creierul uman este proiectat astfel încât să fie reticent față de riscuri, temerea fiind o metodă vitală de protecție.

La fel cum o persoană ia măsuri de siguranță dacă practică un sport extrem, tot așa trebuie să aibă grijă să își asume riscurile în mod limitat, doar atunci când rațiunea spune că este decizia cea bună. Ținta este de a evita să fii afectat de frică permanentă, fără a cădea însă în extrema de a fi “dus de val” atunci când riscul nu merită de fapt acceptat.