Despre ea auzisem multe, mai ales ca era felul preferat al lui Serge Gainsbourg (intrebare pentru sentimentalii iremediabili: cum o chema pe partenera lui de duet?), pe care il manca la restaurantul La Tour d’Argent. Acolo eu nu am ajuns niciodata, pentru ca pe vremea aceea bugetul nu-mi permitea, dar mi s-a povestit despre acest fel extraordinar. Extraordinar intai, deoarece nu poti sa-l comanzi in seara in care te duci acolo. Trebuie neaparat comandat cu cel putin o zi inainte. Eu am invatat sa o prepar de la unul dintre ospatari, nu de la bucatarul-sef. Venise o data in
si, vorbind despre mancare, mi-a vandut secretul. Adica ce auzise el despre cum se face. Am incercat de multe ori aceasta reteta. Intr-un tarziu, mi-a iesit. Ooo, nici nu am inceput reteta si avem probleme!... Tu nu ai cuptor din asta acasa. Pentru ca trebuie un cuptor cu convectie de aer cald si abur. Altfel, nu iese! Dar un compromis putem face. Fii atent! Iei pulpele si pe toate patru le bagi intr-o oala de presiune. Torni peste ele, pana le acoperi, vin rosu, de preferinta putin mai dulce, si le pui la fiert. Se fierb bine, pentru ca pulpa de rata e mai tare: mai mult de jumatate de ora, aproximativ 40 de minute, dar cu ochii pe oala sau, mai bine zis, cu nasul. Pentru ca trebuie sa fii atent sa nu se arda. Cand s-au fiert bine, le scoti si cu zeama de la vin, pentru ca ramane ceva, le stropesti din cinci in cinci minute, dupa ce, puse pe o tava, le-ai bagat in cuptorul traditional de la aragazul din bucatarie. Atentie! Partea cu pielita a pulpei se pune in sus, pentru ca - o sa vezi - pielea este foarte groasa si cu un strat baban de grasime dedesubt. Ideea este sa iti faci setarea la cuptor cu maximum de caldura in partea de sus, pentru a topi grasimea, dar si sa rumeneasca pielea care va deveni usor crocanta. Ce pofta imi e! (O sa te invat mai tarziu ce sa faci ca sa poti, totusi, manca si bunatatea asta, pe care doctorul sigur ti-a interzis-o daca ai sarit de 50, ca mine.)
Faci scurta la mana turnand din vinul care se strange in tava, pentru ca, dupa ce ai pus pulpele in tava, torni si vinul care ti-a ramas; cu o lingura, peste pulpe, cum ti-am spus mai devreme, ca - deh! - nu ai cuptorul care ar fi facut toata munca asta doar printr-o apasare de buton.
Sosul se ingroasa din ce in ce mai tare si il ajuti si tu cu o lingurita de miere. La un moment dat, e gata. Nu-ti spun cand. Dar vei sti tu. Doar privindu-le. Pielea se va rasuci putin, ca si cand ar vrea sa plece de pe carne, si cred ca acesta va fi semnalul. E gata! Nu servesti mai mult de una de persoana, pentru ca, intr-adevar, e grea la stomac.
