(Reuters) - Quincy Jones, omul cunoscut simplu ca „Q”, a avut o influență uriașă asupra muzicii americane prin colaborarea sa cu artiști de la Count Basie la Frank Sinatra și a remodelat muzica pop prin colaborările sale cu Michael Jackson.
Maestrul muzicii americane Quincy Jones, care a lucrat cu Sinatra și Jackson, moare la vârsta de 91 de ani
Quincy Jones a murit duminică la vârsta de 91 de ani, a declarat publicistul său.
Quincy Jones a făcut foarte puține lucruri pe care să nu le facă într-o carieră muzicală de peste 65 de ani. A fost trompetist, lider de trupă, aranjor, compozitor, producător și câștigător a 27 de premii Grammy.
Un obsedat al muncii în studio și un virtuoz în gestionarea orgoliilor delicate, a dat formă înregistrărilor unor mari nume ale jazz-ului precum Miles Davis, l-a produs pe Sinatra și a alcătuit ansamblul de superstaruri care a înregistrat în 1985 piesa de strângere de fonduri „We Are the World”, cel mai mare hit al vremii.
Quincy Jones a fost, de asemenea, un scriitor prolific de partituri de film și a coprodus filmul „The Color Purple”, precum și emisiunea de televiziune din anii 1990 „The Fresh Prince of Bel-Air”, care a lansat cariera lui Will Smith.
Cercul de prieteni al lui Quincy Jones a inclus unele dintre cele mai cunoscute personalități ale secolului XX. A luat masa cu Pablo Picasso, s-a întâlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea, l-a ajutat pe Nelson Mandela să sărbătorească cea de-a 90-a aniversare și s-a retras odată pe insula din Pacificul de Sud a lui Marlon Brando pentru a-și reveni după o cădere nervoasă.
Tot ceea ce făcea era imprimat cu eleganța sa universală și incontestabilă. Bono, solistul trupei U2, l-a numit pe Jones „cea mai tare persoană pe care am întâlnit-o vreodată”.
Cele mai durabile realizări ale lui Quincy Jones au fost în colaborare cu Jackson. Ei au realizat trei albume de referință - „Off the Wall” în 1979, „Thriller” în 1982 și „Bad” în 1987 - care au schimbat peisajul muzicii populare americane. „Thriller” s-a vândut în 70 de milioane de exemplare, iar șase dintre cele nouă melodii de pe album au ajuns în top 10 single-uri.
INTRAREA ÎN LUMEA MUZICALĂ
Quincy Delight Jones Jr. s-a născut la 14 martie 1933, în Chicago. În copilărie, aspira să devină un gangster precum cei pe care îi vedea în cartierul său dur. Avea 7 ani când mama sa a fost dusă la un spital psihiatric. Tatăl său, un tâmplar, s-a recăsătorit și a mutat familia la Bremerton, în statul Washington, unde tânărul Quincy Jones a urmat o viață de infractor mărunt.
Quincy Jones a declarat că interesul său pentru muzică a înflorit în Bremerton, când el și câțiva prieteni au găsit un pian după ce s-au furișat în centrul comunitar din proiectul de locuințe segregate din timpul războiului în care locuiau.
A experimentat diferite instrumente în formația școlară înainte de a se decide pentru trompetă, iar la 13 ani cânta jazz, muzică populară și rhythm-and-blues în cluburi de noapte. În Seattle, la vârsta de 14 ani, Jones l-a întâlnit pe Ray Charles, în vârstă de 16 ani, care nu era încă celebru și care l-a învățat să aranjeze și să compună muzică.
Basie și trompetistul Clark Terry au fost, de asemenea, mentori pentru tânărul Jones, care a câștigat o bursă la ceea ce avea să devină Berklee School of Music din Boston. Cu toate acestea, a renunțat la ea pentru a pleca pe drumuri cu trupa lui Lionel Hampton ca trompetist adolescent la începutul anilor 1950.
„Muzica era singurul lucru pe care îl puteam controla”, scria Quincy Jones în autobiografia sa. „A fost singura lume care mi-a oferit libertate … Nu trebuia să caut răspunsuri. Răspunsurile nu se aflau mai departe de clopoțelul trompetei mele și de partiturile mele mâzgălite, scrise cu creionul. Muzica m-a făcut plin, puternic, popular, autonom și cool”.
La sfârșitul anilor 1950, Quincy Jones a participat la turnee sponsorizate de guvernul SUA în întreaga lume, alături de o formație organizată de pionierul jazzului bebop Dizzy Gillespie. Jones și-a condus apoi propria formație prin Europa. La începutul anilor 1960, era foarte îndatorat când a acceptat o slujbă la Mercury Records din New York, devenind unul dintre primii executivi de culoare la o casă de discuri deținută de albi.
Acolo, Quincy Jones s-a aventurat în afara genului jazz și a produs primul său single de succes, „It's My Party”, un cântec al lui Lesley Gore care a ocupat primul loc în topul pop american în 1964.
Puriștii jazzului l-au numit un vândut pentru că a făcut muzică pop, dar Jones a declarat mai târziu pentru Rolling Stone: „Motivația care stă la baza oricărui artist, fie el Stravinsky sau Miles Davis, este să facă genul de muzică pe care și-l dorește și totuși să fie cumpărat de toată lumea.”
La Mercury, Quincy Jones a primit prima sa slujbă de scenarist de film, „The Pawnbroker” al lui Sidney Lumet. A continuat să realizeze aproape 40 de filme, inclusiv „In the Heat of the Night”, „In Cold Blood”, „Mackenna's Gold”, „The Wiz” și o parte din mini-seria de televiziune „Roots”.
Oamenii cu care Quincy Jones a lucrat ar putea popula o sală a faimei jazzului sau R&B - Basie, Gillespie, Tommy Dorsey, Dinah Washington, Nat King Cole, Sarah Vaughan, Aretha Franklin. Dar a produs și în alte genuri cu, printre alții, Paul Simon, Amy Winehouse, Barbra Streisand și Donna Summer.
El a aranjat hit-ul lui Sinatra „Fly Me to the Moon”, pe care astronautul Buzz Aldrin l-a ascultat pe casetă în timpul primei aselenizări din 1969. Ani mai târziu, Jones a declarat pentru revista GQ că Sinatra „m-a sunat și era ca un copil mic: «Avem prima muzică pe Lună, omule!»”
Propriile sale înregistrări au fost la fel de eclectice, trecând de la jazz la soul, de la african la brazilian. În 1991, discul său „Back on the Block” a câștigat premiul Grammy pentru albumul anului, precum și premii Grammy la categoriile rap, rhythm and blues, jazz fusion și instrumente.
Munca lui Jones cu Jackson a fost istorică, deși compania de discuri a lui Jackson a crezut inițial că Jones era prea jazzy pentru a-i fi producător. Au început în 1979 cu „Off the Wall”, după ce cântărețul s-a despărțit de frații săi din Jackson 5 și a alcătuit un mix de piese dance și balade. Albumul conținea patru piese care au devenit hituri de top 10.
Colaborarea lor din 1982, „Thriller”, a devenit o piatră de încercare culturală a anilor 1980. Jones și Jackson au vrut să lărgească baza de fani a lui Jackson, așa că au adăugat elemente rock, convingându-l pe chitaristul Eddie Van Halen să cânte un solo exploziv pe piesa „Beat It”, care a devenit unul dintre cele mai mari hituri ale lui Jackon. Completat de videoclipuri uluitoare care prezentau dansul hipnotizant al lui Jackson chiar în momentul în care MTV se maturiza, „Thriller” a făcut din artist unul dintre cele mai mari staruri din lume.
COLABORARE DIVINĂ
Hituri precum „Beat It”, „Billie Jean” și piesa principală au făcut din „Thriller” cel mai bine vândut album din toate timpurile. Albumul a câștigat trei premii Grammy pentru Jones și șapte pentru Jackson.
Au urmat în 1987 cu „Bad”, care a avut cinci hituri pe locul 1, inclusiv „Smooth Criminal” și „Man in the Mirror”.
În 1985, Jones, Jackson și cântărețul Lionel Richie au organizat „We Are the World”, un disc pentru a strânge bani pentru combaterea foametei din Etiopia. Imensul cor al vedetelor îi includea pe Ray Charles, Bob Dylan, Diana Ross, Bruce Springsteen și Smokey Robinson. Jones a dat tonul sesiunii de înregistrări cu un semn pe care scria: „Lasă-ți ego-ul la ușă”.
Jackson a murit în 2009, iar Jones a dat ulterior în judecată moștenirea, mărturisind că a fost „înșelat cu o mulțime de bani” din redevențe. În iulie 2017, un juriu din Los Angeles i-a acordat lui Jones 9,4 milioane de dolari.
Quincy Jones și-a înființat propria casă de discuri, Qwest, precum și Vibe, o revistă care a acoperit lumea hip-hop, și a avut diverse fundații și proiecte umanitare.
El a continuat să lanseze noi proiecte mult după vârsta tradițională de pensionare. În 2018, Jones, pe atunci în vârstă de 84 de ani, a declarat pentru revista GQ: „Nu am fost niciodată atât de ocupat în viața mea”.
Jones a fost căsătorit de trei ori. Prima sa soție a fost iubita sa din liceu, Jeri Caldwell, cu care a avut o fiică; a doua soție a fost modelul suedez Ulla Andersson, cu care a avut doi copii, inclusiv Quincy III, care a devenit producător de hip-hop.
A treia sa soție a fost actrița Peggy Lipton din „Mod Squad”, cu care a avut două fiice, printre care și actrița Rashida Jones. A mai avut doi copii în afara căsătoriilor sale, inclusiv unul cu actrița Nastassja Kinski.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
