Pentru a citi propoziţiile astea v-a luat cam opt secunde. Ele reprezintă ipoteticul dialog dintre Ministerul de Finanţe, pe de-o parte, şi băncile comerciale, pe de altă parte. Dialog în urma căruia, fiecare dintre români, inclusiv bebeluşii, sunt îndatoraţi cu 36 de euro, pe care va trebui să îi plătim înapoi. Este porţia de datorie care ni se cuvine după ce, tehnic vorbind, Ministerul de Finanţe a ieşit pe piaţa internă de capital.
Pentru ce sunt banii aştia? Fix pentru salarii şi pensii. Adică, reprezintă porţiunea din tranşa a treia de la Fondul Monetar care nu mai vine şi care ar fi fost destinată finanţării directe a deficitului, sau plăţii salariilor şi pensiilor. Cine câştigă? Cu riscul de a vă supăra, ca de fiecare dată, băncile comerciale, care sunt capitalizate pe seama mea şi a dumneavoastră.
Nu câştigă pensionarii şi salariaţii, pentru simplul motiv că pensiile şi salariile sunt meritul lor. Ministerul Finanţelor câştigă doar din punctul de vedere al oportunităţii (se împrumută mai scump decât de la FMI, dar s-ar fi împrumutat şi mai scump altfel). E ca şi când cineva te-ar întreba: ce fel de gripă vrei să ai? Aviară sau porcină? Evident, nu vreau niciuna din astea.
În industria cazinourilor se spune “the house always wins” sau dealerul câştigă întotdeauna. Cine este casa de data asta? Ca de fiecare dată, băncile.
Iată cum: ele oferă Ministerului de Finanţe euro la dobânda de 5,25%. Este mică? Faţă de 7, da. Faţă de 2 sau 3,5, nu. De ce faţă de 3,5%? Pentru că aproximativ asta este dobânda calculată la DST (drepturi speciale de tragere - o monedă de cont), pe care FMI o percepe la banii daţi cu împrumut. De ce 2%? Pentru că atât primeau băncile comerciale dobândă pentru rezerva minimă obligatorie pe care o ţineau la banca naţională. Din rezerva BNR s-au eliberat un pic peste două miliarde de euro prin deciziile de politică monetară. Pentru ce? Declarativ, pentru a ajunge în creditarea firmelor şi populaţiei. O mare iluzie. Banii au ajuns în cvasitotalitate la stat. Prin club loan numărul 1 şi prin acest club loan numărul 2.
Prin urmare, băncile, în loc să primească 2% dobândă pentru banii aştia, primesc mai mult decât dublu. Partea frumoasă este că banii ajung, în final, tot la ele, la bănci.
Păi unde se duc toţi banii aştia? În pensii şi salarii. Ce fac pensionarii şi salariaţii cu ei? În niciun caz nu îi îngroapă sau nu îi ţin la saltea. Prin urmare, fie îi economisesc (şi ajung tot în bănci), fie îi cheltuie, şi atunci ajung la companii, şi de acolo tot în bănci. Prin urmare, după o miniîntârziere, banii ajung, ca de fiecare dată, la bănci. Ce se schimbă? Un plus de dobândă, de două-trei puncte procentuale, care se transformă în profit al băncilor. Sau capitalizare. Pe seama cui? Pe seama mea şi a dumneavoastră. Din cei 36 de euro pe care statul îi împrumută în numele fiecăruia dintre noi. Aşadar, băncile câştigă şi acum. Când au mai câştigat? Au câştigat la fiecare emisiune de titluri de stat în lei. Mecanismul este simplu: cumpără titluri de stat, Ministerul de Finanţe le plăteşte minimum 10%. În ultimă instanţă, băncile comerciale obţin bani de la BNR, la un preţ care poate coborî până la 8%. Unde se duce diferenţa de două puncte procentuale? Și de această dată, la bănci. Cu risc zero, băncile se capitalizează.
Când au mai câştigat? Prin programul Prima Casă. Băncile sunt principalul câştigător al schemei. Risc zero (garanţia statului), în plus au obţinut posibilitatea să includă în program apartamente deja construite. Adică, din punctul de vedere al repornirii construcţiei de locuinţe, efect zero. Și, dacă ne uităm la dezvoltatorii care au construit cartiere prin credit, ce ar face ei dacă nu îşi vând apartamentele? Le-ar pune în braţe tot băncilor, care ar fi nevoite să le execute silit. Doar că, prin Prima Casă, în loc ca băncile să suporte consecinţele propriilor riscuri asumate, li se asigură o ieşire pe seama mea şi a dumneavoastră. Prima Casă. Tot ele câştigă. Iar se capitalizează.
Când au mai câştigat? În iulie, prin împrumutul “club loan” numărul 1. După acelaşi mecanism ca la finalul săptămânii trecute, banii, pentru care primeau doar 2%, au început să fie bonificaţi cu 5%. Risc zero, capitalizare pentru bănci. Când au mai câştigat? Categoric, prin deprecierea leului, portofoliile creditelor băncilor comerciale sunt afectate negativ. Menţierea cursului prin intervenţii directe salvează din nou băncile de propria inconştienţă. Doar că susţinerea cursului costă. Eu plătesc şi de această dată. Și, printre altele, câştigă tot băncile. Dar şi cei care au greşit împrumutându-se în euro şi neavând veniturile corelate în funcţie de euro. BNR a scăzut şi rata de dobândă-cheie, anul acesta, de la 10,25% la 8%. Ghiciţi cine a câştigat? Tot băncile. Au redus agresiv dobânzile la depozite (penalizându-i pe cei care s-au comportat raţional, economisind în perioada de boom) şi au mimat reducerea dobânzilor la credite. La sfârşitul zilei, diferenţa dintre dobânda pasivă şi cea activă este mai mare, adică băncile încasează o dobândă ceva mai mică pentru credite, dar plătesc mult mai puţin pentru depozite. Ghiciţi cine se capitalizează? Tot băncile.
Nu am nimic cu băncile. Sunt convins că fără ele am fi fost într-o situaţie mult mai rea. Dar chiar aşa? Cum e posibil ca de fiecare dată “casa să câştige”? E posibil, pentru că avem un Guvern idiot din punct de vedere economic, care nu a redus cheltuielile din timp, care a performat doar în a rata fiecare nouă ţintă apărută după o precedentă ratare şi care, vineri, m-a îndatorat cu încă 36 de euro, la dobândă de 5,25%. De ce idiot? Pentru că, potrivit definiţiei, vădeşte, din punct de vedere economic, lipsă de intelingenţă, neghiobie, nerozie, stupiditate. Şi asta pe banii mei, nu ai lor.
> Radu Soviani este redactor-şef al Business Standard. De asemenea, este realizator, editor şi prezentator la The Money Channel. Este doctorand în Monedă la ASE Bucureşti.
