„Următorul boom după eolian“ „va produce, în patru ani, chiar mai mult decât centrala nucleară de la Cernavodă“, „puterea instalată în panouri fotovoltaice va ajunge la 1.500 MW în 2016“. Sunt concluziile cele mai intens dezbătute de investitori și autorități despre piața locală de energie solară. Și, în timp ce unii le susțin, alții sunt sceptici. Un lucru este clar: RCS&RDS, companie controlată de discretul om de afaceri Zoltan Teszari, gigantul coreean Samsung sau Egnatia din Grecia sunt doar câteva nume sonore care‑și pun amprenta în fotovoltaic, fie că susțin afirmații pe care alții le consideră „fantasmagorice“ despre acest domeniu, fie că nu. Teoretic, analiștii din piață spun că anul viitor vor mai fi construite parcuri solare de aproape 100 MW, în total. Și atunci, dacă investiția într‑un MW instalat în panouri solare este de 1,5 milioane de euro, matematic, vom vorbi de un total de 150 milioane de euro.


ÎN PREZENT. Care este acum realitatea? Puterea panourilor fotovoltaice instalate este de 13,1 MW, cumulat, însă, pentru că există proiecte în faze destul de avansate, de 40–60 MW, cu siguranță vor fi anunțate investiții mult mai mari anul viitor. „Teoretic, noi aveam în planul de acțiune pe regenerabile 260 MW până în 2020. Atât este planificat pentru a beneficia de certificate verzi. Dacă se investește mai mult, se reduc certificatele verzi“, spune Otilia Nuțu, expert în energie și infrastructura transporturilor la Expert Forum. După legea actuală și ritmul în care evoluează lucrurile, câtă vreme investițiile nu depășesc planul de acțiune, regimul certificatelor verzi ar rămâne neschimbat cel puțin până în 2014–2015.
Ca să clarificăm: aceste investiții sunt încurajate de sprijinul dat de stat prin sistemul certificatelor verzi, acordate gratuit producătorilor de energie regenerabilă. Aici este, în fapt, un adevărat lanț: producătorii vând aceste certificate furnizorilor, care, la rândul lor, le achiziționează în cote anuale. Mai departe, costul de achiziție a certificatelor verzi va fi transferat de furnizori în facturile consumatorilor finali. Contextualizând, potrivit estimărilor din piață, din 2014 va scădea numărul certificatelor verzi acordate energiei solare, ajungând la 3 sau 4 certificate pe MW, față de 6 câte sunt acum. „Așteptarea tuturor celor din industria regenerabilă este că nu se vor face modificări până cel mai devreme în 2014. Eu sunt, însă, mai sceptică. După investițiile masive în eolian au apărut destule voci care spun că Transelectrica nu prea poate prelua energia intermitentă și producătorii de regenerabile nu sunt responsabili pentru dezechilibrele produse și au un regim mult prea favorabil“, mai vine Nuțu cu o precizare. Aceasta explică faptul că, deși discuția a pornit de la eolian, este foarte probabil ca în 2013–2014 să apară o reacție negativă puternică împotriva regenerabilelor „luate de‑a valma“, iar legea să se modifice în 2013–2014 pentru toată lumea. Și chiar nu va mira pe nimeni: mulți cred că numărul de certificate verzi pentru energia solară este „excesiv“. Așa că, în cazul în care se reduc certificatele, este posibil să nu se întâmple doar la eolian, ci și la solar.


O scurtă privire la vecinii noștri și se constată cum, în Bulgaria de exemplu, schema de sprijin pentru regenerabile a fost modificată intempestiv tot din asemenea motive. Cu mențiunea că această schemă de ajutor de stat a fost acceptabilă pentru Uniunea Europeană atâta timp cât nu e considerată un sprijin excesiv, o „supracompensare“. „În ultimul an au intrat în piața UE celule fotovoltaice foarte ieftine din China, care fac ca investiția în solar la noi, de pildă, să nu se mai recupereze în câțiva ani, ci într‑un an și jumătate. Probabil că UE va cere revizuirea schemei de ajutor pentru solar, nu numai în România, ci în toate statele membre“, explică Otilia Nuțu. Și atunci, este imposibil să nu te gândești că cine a fost deștept a investit deja în solar.


CÂȚIVA INVESTITORI. Zoltan Teszari este unul dintre ei. Cu o avere estimată de „TOP 300 Capital“ la 750–800 milioane de euro, „miliardarul invizibil“ – așa cum i se spune pentru că nu apare aproape niciodată în atenția mass‑media omul de afaceri a decis să intre pe un alt segment de business decât așa cum ne‑a obișnuit până acum: energia solară. Recent, informația că RCS&RDS intră pe segmentul de energie solară achiziționând două companii în Brăila a părut ușor ieșită din tipar privită din unghiul „profilului“ investițional al lui Teszari: telecom și media. Acesta a cumpărat, potrivit „Ziarului Financiar“, 90% din acțiunile Energyall Distribution SRL și Energiafoto SRL, două companii care dezvoltă în Brăila proiecte de energie solară în valoare de circa 20 milioane de euro. În context, aceste companii au patru proiecte cu o capacitate de 13,7 MW. Însă semnale puternice vin și din afară. Un mare investitor internațional, Samsung (Coreea), a anunțat că este interesat să construiască parcuri solare în Giurgiu. Potrivit lui Park Robyug, ambasador pentru energie în Ministerul pentru Afaceri Externe și Comerț coreean, este vorba despre două proiecte cu o capacitate instalată de 45 MW. Încă un exemplu recent vine de la Brașov, unde firma RaRa Parc a dezvoltat proiectul de la Isaccea, unul dintre cele mai mari pe solar, cu o capacitate de 8,75 MW, care va alimenta peste 4.000 de gospodării. Chiar și grecii de la Egnatia au planuri mari: compania are deja o strategie clară pentru panouri fotovoltaice cu o putere de 35 MW, adică în jur de 50 milioane de euro.


CREȘTE FACTURA. Totuși, care este prețul dezvoltării acestui segment în România? În mod cert, energia verde scumpește factura pentru consumatorul final. „Dacă ne uităm la factura de energie, constatăm că certificatele verzi au scumpit deja factura. Ar mai exista o soluție: putem folosi fondurile structurale și, astfel, să nu mai plătească, la final, consumatorul“, punctează Ionuț Purică, expert în energie și mediu. Până una‑alta, cel puțin la momentul actual, în România este spațiu din punctul de vedere al potențialului tehnic pentru energie solară. Însă, din punct de vedere economic, puterea de cumpărare a populației e mai mică decât cea din Germania și Italia, de exemplu. Grosso modo, potrivit ANRE, clienții finali ar putea plăti între 2015 și 2017 aproape 30 de euro în plus pe MWh pentru energia din surse regenerabile. Și, precum zicala „Obrazul fin cu cheltuială se ține“, se va dovedi, probabil, că proiectele verzi pentru producerea energiei sunt mult mai scumpe față de cele convenționale. Rămâne de văzut ce se va întâmpla până în 2020, când țara noastră ar trebui să aibă 38% din energie verde în consumul de electricitate.