Real estate ca la carte. COMENTARIU

O meserie pe care o putem profesa cu creativitate şi pasiune o putem perfecţiona prin instruire constantă şi o putem transforma într‑o profesie care să ne reprezinte. În toată agi­taţia de după 1990 opor­tuni­tăţile economice au determinat apariţia multor meserii care nu şi‑au găsit suport în forma educaţională. Domeniul imobiliar este unul care a format profesionişti prin exerciţiu la faţa locului.

Generaţiile ce s‑au format din 1996 au avut un succes foarte mare şi s‑au bucurat de recu­noaş­tere pe piaţa locală şi printre jucătorii străini ce au participat la formarea şi maturizarea pieţei. Evoluţia rapidă a acesteia ne‑a forţat să ne per­fecţionăm, atât prin reuşitele pe care le‑am avut, cât şi prin greşelile pe care, vrând‑nevrând, le‑am făcut. Imediat după 2004 alte generaţii de tineri au îngroşat rândurile consultanţilor imobiliari, pe de o parte prin deschiderea în România a birourilor companiilor internaţionale de consul­tan­ţă în domeniu, pe de altă parte prin încurajarea ca această profesie să poată fi făcută ime­diat, cu puţină iniţiativă, ambiţie şi autocoordonare.

Lipsa de organizare a sistemului funciar şi nebunia dreptului de proprietate au fost deopotrivă de ajutor ca oricine să‑şi deschidă o agenţie imobiliară şi să presteze servicii de acest fel. Componentele ce ajută un agent imobiliar să fie considerat profesionist sunt însă puternic conturate de cunoştinţe minime de natură tehnică, financiară, juridică, relaţii cu clienţii şi chiar curtoazie în afaceri – noţiuni care sunt indispensabile acestei meserii.

Ca orice meserie, profesia de agent sau consultant imobiliar presupune o perioadă de stagiatură – principiu de bază, timp în care înveţi regulile scrise şi nescrise ale pieţei, înveţi să înţelegi un produs imobiliar, înveţi să‑i dai valoare – nu neapărat financiară, înveţi să faci un puzzle din toate piesele cu care acest domeniu se desfăşoară. Citește articolul