Realismul lui Lindsay Graham

Unii senatori, ca Barbara Boxer din California, erau atat de absorbiti de propria persoana, incat nu au reusit sa puna nici macar o intrebare in timpul alocat, nici macar atunci cand ii aveau pe Generalul David Petraeus si Ambasadorul Ryan Crocker sa dea raspunsuri.

Lindsay Graham, din Carolina de Sud, nu este asa. Ofiter in rezerva al Fortelor Aeriene, Graham este un interogator incisiv, ale carui intrebari neasteptate si provocatoare duc la raspunsuri iluminatoare, fie ca subiectul este Irak, imigratia sau o nominalizare la Curtea Suprema.

Prima intrebare pentru Petraeus ia fost “sa puna pe masa viitorul poporului american si al armatei SUA daca ramanem in Irak… Este foarte posibil ca peste un an sa avem 100.000 de soldati in Irak?”.

“Probabil asa se va intampla”, a spus Petraeus. “Da, domnule”.

Graham a continuat surprinzator: “Cati oameni pierdem pe luna, cazuti la datorie, in medie, de cand am inceput sa crestem numarul de soldati?”.

“Cazuti la datorie sunt probabil in jur de 60-90”.

Graham a continuat: “Cheltuim noua miliarde dolari pe luna pentru a ramane in Irak… Deci dumneavoastra spuneti Congresului ca stiti putin 60 de soldati si piloti vor muri in fiecare luna de acum pana in iulie, ca vom cheltui noua miliarde dolari din banii contribuabililor in fiecare luna si, la final, vom avea oricum 100.000 de oameni acolo. Credeti ca merita, in ceea ce priveste interesele noastre de securitate nationala, sa platim acest pret?”. “Domnule, nu as fi aici si nu as fi facut recomandarile pe care le-am facut daca nu as crede acest lucru”, a spus Petraeus. Dupa mai multe intrebari, Graham i-a adresat lui Crocker o intrebare frapanta: “Care este diferenta intre un guvern disfunctional si un stat nereusit?”.

“Intr-o democratie parlamentara, asa cum are si Irakul, exista un mecanism pentru eliminarea guvernelor de care se satura populatia. Parlamentul poate da un vot de neincredere”, a raspuns Crocker.

Acest lucru mi s-a parut - ca si lui Graham - un indiciu cu privire la faptul ca SUA ar saluta schimbarea din functie a prim-ministrului Nouri al-Maliki daca in Baghdad ar aparea o conducere noua, mai flexibila.

Joi, cand am vorbit cu Graham, spunea ca a pus acele intrebari, pentru ca “m-am saturat ca oamenii sa aleaga intre doua extreme; vreau politica bazata pe realitate. Harry Reid (liderul Democrat al Senatului) este la fel de rau ca Rumsfeld in negarea realitatii. A spus, in aprilie, ca razboiul este pierdut si refuza sa accepte orice altceva”.

Dar opinia lui Graham este ca Crocker “face o declaratie foarte importanta cand afirma ca timpul guvernului Maliki se scurge - si noi putem influenta acest lucru prin ceea ce facem aici”.

“Ceea ce facem noi poate afecta rezultatul. Dar daca nu vedem progrese pe doua dintre cele trei domenii - venituri din petrol, de-baathificare, alegeri locale - in urmatoarele 90 de zile, s-ar putea sa nu se intample. Iar Irak ar fi un stat ratat”.
In ciuda cuvintelor presedintelui, aceste cuvinte suna a realism.

 David Broder, castigator al premiului Pulitzer, este unul dintre cei mai reputa¡i comentatori de politica externa ai publica¡iei Washington Post.