In ceea ce priveste perioada de preaviz a angajatilor romani, aceasta este, conform Codului Muncii, de cel putin 15 zile calendaristice, in cazul posturilor fara raspundere manageriala, respectiv minimum 30 de zile in cazul managerilor. Aceste perioade pot fi mai lungi sau mai scurte, in functie de contractul semnat sau de acordul dintre angajat si angajator. “Exista situatii in care persoane angajate pe pozitii manageriale au avut nevoie de o perioada mai lunga a preavizului, din cauza faptului ca postul era foarte complex si transferul cunostintelor si procedurilor necesita mai mult timp”, spune Ioana Tot, senior consultant al firmei de resurse umane ConsulTeam, partenerul pentru Romania al Mercer. Potrivit acesteia, au fost situatii in care perioada de preaviz de 15 zile a fost mai scurta, in functie de “intelegerea” cu angajatorul. “Din punctul de vedere al angajatorului, perioada de preaviz din Romania este foarte scurta - angajatul respectiv il poate lasa cu multe proiecte nefinalizate”, spune Magda Volonciu, avocat specializat in dreptul muncii.
Potrivit acesteia, angajatii din Romania pot apela la o dispozitie a legii, care le permite plecarea fara preaviz - in cazul in care isi dau o “demisie de protest” - numai daca ei invoca motivul ca angajatorul nu-si respecta toate clauzele contractului de munca. In general, legislatia muncii romaneasca il favorizeaza pe angajat in litigiile pe care le poate avea cu angajatorul. Potrivit partenerului Mercer, perioadele de preaviz stabilite prin lege difera de la un stat la altul. Pentru a-si alinia politicile HR la trendurile si practicile locale, regionale si globale, companiile multinationale, in special cele care au manageri expati, trebuie sa cunoasca sistemele cu care sunt obisnuiti angajatii, deoarece, la nivel global, aceste practici variaza in mod semnificativ. Angajatilor din Mexic nu li se cere in mod legal sa-si anunte angajatorul inainte de a pleca. De asemenea, in SUA, obligatia angajatului de a anunta angajatorul nu este stabilita prin lege, desi doua sau mai multe saptamani de preaviz constituie o practica obisnuita.
“Expatii au un regim special, iar perioada de preaviz in cazul demisiei lor nu se supune neaparat Codului Muncii romanesc”, adauga Ioana Tot. Potrivit Magdei Volonciu, daca expatul lucreaza pentru o multinationala, acesta se supune legislatiei muncii din tara de origine a companiei.
Legile din Hong Kong, Irlanda, Singapore si Marea Britanie prevad pentru angajatii mai vechi de un an un preaviz de minimum o saptamana. Pe de alta parte, angajatii din Elvetia si Cehia trebuie sa astepte doua luni pana sa-si paraseasca firma, dupa demisie. In una din trei tari, perioada de preaviz variaza in functie de vechimea candidatului. Conform datelor Mercer, angajatorii din Croatia, Franta, Danemarca si Letonia cer angajatilor cu o vechime mai mica de un an sa-si anunte intentiile de a parasi compania cu cel putin o luna inainte.
In state precum Austria, Belgia, Bolivia, Danemarca, Finlanda, Luxemburg si Ucraina, pentru angajatii cu o vechime mai mare de un an este nevoie de o perioada mai lunga de preaviz. In general, aceasta perioada este stabilita intre angajat si reprezentantii companiei. In multe tari, perioada de preaviz depinde de termenii contractului de angajare, cu care angajatul a fost de acord.
Astfel, in anumite cazuri, contractul de angajare poate specifica o perioada mai lunga de preaviz. Potrivit consultantilor Mercer, perioada minima de preaviz prevazuta de lege difera foarte mult si intre tarile din spatiul UE, unde, in mod normal, ar trebui sa existe mai multa uniformitate.
Studiul Mercer “Global HR Factbook” este realizat anual, la cererea companiilor multinationale, si prezinta legislatia din 43 de tari cu privire la perioada de preaviz obligatorie pentru angajatii care isi inainteaza demisia.
