„Sunt un cetăţean al României care n-a făcut istoria, dar a suportat-o...”. În celula rece şi jupuită a fostei închisori Piteşti, într-o zi toridă de sfârşit de iulie, Petru Cojocaru îşi povesteşte amintirile cu voce scăzută. E înconjurat de studenţi, numai ochi şi urechi la istoriile fostului deţinut politic, ajuns acum la vârsta de 86 de ani. Tinerii au venit aici, în Piteşti, ca să afle despre unul din cele mai terifiante fenomene ale închisorilor comuniste din România: Experimentul Piteşti. O istorie vie a „Reeducării”, petrecută la începutul anilor '50, pe care fiecare celulă din corpul domnului Cojocaru o respiră de atunci zi de zi.
„Fenomenul Piteşti sau Experimentul Piteşti? Am inventat lucruri aşa de cumplite, încât nici nu ştim ce nume să le dăm”
Fenomenul Piteşti este un punct de referinţă în istoria ororilor regimului comunist. „Fenomenul Piteşti sau Experimentul Piteşti? Am reuşit să inventăm nişte lucruri aşa de cumplite, încât nici nu ştim ce nume să le dăm”, spune istoricul Alin Mureşan, referitor la faptulcă nici acum, după 60 de ani, nu ştim sigur cum să numim acest proiect terifiant, destinat exterminării sufletului, raţiunii şi demnităţii umane, în urma căruia 600 de tineri au îndurat torturi fizice şi psihice, iar 11 dintre ei şi-au pierdut viaţa în urma bătăilor, chinurilor şi a foamei.
Fenomenul Piteşti şi conceptul de “Reeducare” îşi au originea în 1948, în închisoarea Suceava, ocupată la acel moment, în proporţie de 80%, cu legionari. În închisoare au apărut atunci două curente ale “Reeducării”, reprezentate pe de o parte de Alexandru Bogdanovici şi pe cealaltă de Eugen Ţurcanu. “Reeducarea” impusă de Bogdanovici a fost mai degrabă la nivel declarativ decât practic, neavând astfel prea mare efect. În paralel, Ţurcanu, care renunţase la legionarism şi adoptase principiile comuniste, a fost motivat să slujească regimul. Cerea voalat informaţii colegilor de închisoare şi le dădea Securităţii, pe baza lor făcându-se apoi arestări, după cum explică istoricul Alin Mureşan, specializat în fenomenul represiunii comuniste.
Din Suceava, fenomenul a migrat apoi în închisoarea Piteşti, unde, între decembrie 1949 şi august 1951, a avut loc experimentul cu acelaşi nume. Experimentul Piteşti a constat în “reeducarea” fizică şi psihică a deţinuţilor politici, aşa încât acestora să li se şteargă orice concept, ierarhie şi credinţe dobândite până atunci de-a lungul vieţii. Urma ca acestea să fie înlocuite cu ideologia noului regim venit la putere, comunismul. Piteşti s-a vrut a fi leagănul unui “Om Nou”, lipsit de simţiri şi gândire independente.
Experimentul Piteşti consta, aşadar, într-o spălare agresivă a creierului deţinuţilor, în vederea obţinerii de informaţii. A existat o procedură standard la care au fost supuşi toţi cei trecuţi prin închisoarea Piteşti în perioada ’49-‘51:
1) După câteva luni de detenţie în care li se oferea doar un minim de hrană şi odihnă, noii deţinuţi erau introduşi în celule în care existau deja colegi “reeducaţi”. Erau primiţi călduros şi încurajaţi; aveau loc discuţii amicale, în care noii veniţi erau traşi de limbă, în vederea obţinerii de informaţii;
2) Apoi, noii deţinuţi erau supuşi unor violenţe extreme, născute din senin. Discuţia era întreruptă brusc, la semnalul şefului de celulă, moment în care cei abia sosiţi erau atacaţi cu scânduri, bâte şi ciomege. Bătaia bestială dura ore întregi, până când deţinuţii noi erau lăsaţi într-o baltă de sânge;
3) Când îşi reveneau, deţinuţilor li se explica motivul violenţelor: era nevoie ca aceştia să îşi dezbrace haina de “trădători” şi să fie “reeducaţi” conform ideologiei comuniste. Urma apoi o tortură neîntreruptă;
4) Următorul pas era “Demascarea” interioară şi exterioară: deţinuţii erau forţaţi să participe la acte blasfemice şi să denigreze orice persoană care ar fi avut un rol important în viaţa lor (părinţi, profesori etc), fiind torturaţi şi supuşi la umilinţe continue. Avea loc o spălare a creierului în urma căreia deţinutul condamna orice acţiune pe care ar fi întreprins-o în trecut împotriva regimului comunist. Fostul răzvrătit urma să devină un puternic susţinător al ideologiei comuniste.
5) Experimentul Piteşti se încheia cu obligarea deţinutului de a deveni, la rândul său, informator sau agresor al noilor colegi de celulă.
Credit foto: www.fenomenulpitesti.ro / Ionut Trandafirescu
Citeşte mâine, 10 august, povestea domnului Petru Cojocaru, fost deţinut politic şi supravieţuitor al Experimentului Piteşti.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
