Resursele umane din IT si mandria nationala

Mandria nationala, si asa exacerbata, a facut ca pe fundalul daco-getic al branzei, viezurelui si verzei sa apara si IT-ul. Toata lumea era mandra de hacker-ul roman, de abilitatile programatorului roman si, in general, de capacitatea profesionalismului romanesc. Au circulat povesti cum ca in campusul Microsoft se vorbeste romaneste, in conditiile in care sunt numai cateva zeci de romani la 25.000 de angajati.

Orgoliile de tara mica si frustrata, care se manifesta la noi destul de insistent, au facut sa apara epopeea zecilor de mii de programatori romani. Rezultatul a fost ca mari corporatii au inceput sa se stramute aici si sa angajeze masiv, printre acestea numarandu-se: IBM (aproximativ 3.000 de angajati), Oracle (1.000), Siemens la Timisoara (aproximativ 1.500 de angajati), Microsoft (a inceput “modest” cu 100 de angajati).

Am fost martorul acestei evolutii din interiorul uneia dintre marile organizatii, iar procesul a decurs in linii mari in felul urmator: prima suta a fost gasita destul de usor; la a doua suta deja s-au axat pe asistentii universitari, preparatorii, studentii din anii terminali; la a treia suta au acceptat cunostinte generale; pe la 400 directorul de HR a fost recrutat de concurenta pentru a face angajari pentru un alt centru. Este in mod clar o nebunie, salariile crescand galopant; doar anul trecut noi am avut o crestere salariala de 30-40%.

Am vazut recent un anunt ca se angajeaza 300 de consultanti SAP. In primul rand ca nu sunt cu totul 300 de consultanti SAP si, in al doilea rand, aceia care sunt fie au salarii incredibil de mari, fie sunt “free-lancers” sau “over booked” si lucreaza la proiecte precum OMV-Petrom, Mittal Steel s.a.m.d. A-ti inchipui ca vii pe o piata ca cea romaneasca si poti angaja 300 de consultanti SAP se situeaza undeva intre utopic si ridicol.

Pentru o companie ca a noastra acest fenomen se manifesta in conjunctie si cu un alt lucru si anume ecosistemul de parteneri Microsoft care, prin natura lui este unul mare, in crestere.

Asta creeaza o dinamica destul de interesanta si anume oamenii sunt din ce in ce mai scumpi, dar ratele de consultanta din piata sunt din ce in ce mai joase pentru ca, daca tot timpul exista cate cinci parteneri noi care nu stiu ce fac, dar sunt hotarati sa faca si se duc cu cele mai joase rate posibile si, astfel, se intra intr-un cerc vicios destul de neplacut.

Astfel, este tot mai greu sa atragem oameni buni, desi incercam sa ii fidelizam si dincolo de componenta salariala. Sigur, incercam sa fim peste media salariilor din piata, dar nu este singurul factor, pentru ca intotdeauna se va gasi cineva care sa spuna “dau dublu, pentru ca am primit instructiuni de la corporatie sa mai angajez inca 100 de oameni, indiferent de pret!”.

Si totusi continua sa apara noi centre globale de software. Este un fenomen inertial, si de cand a inceput sa se vorbeasca despre marea de specialisti pana cand au inceput sa apara primele centre au trecut numai vreo doi ani.

Probabil va mai dura doi ani pana cand “se va trage frana de mana”. Deja unele companii s-au reorientat si au decis sa deschida centre la Belgrad sau Kiev, in loc sa le deschida in Romania. Dar, cum am spus, va mai dura vreo doi ani pana cand se va stabiliza aceasta piata.

“Intotdeauna se va gasi cineva care sa spuna «dau dublu, pentru ca am primit instructiuni de la corporatie sa mai angajez inca 100 de oameni, indiferent de pret!»

Robert Komartin Managing Director - LLP Bucharest