Mă uit la el chiorâș. La propriu și la figurat.
Bătrânul meu iPod Touch, alături de care am rămas vreme de 2 ani surdă la chemarea unui iPhone, zace într-un colț al biroului, căzut în dizgrație. În scurt timp va trebui să mă întorc la el și simplul gând îmi provoacă o migrenă. Atât de bună a fost experiența iPhone 4.
Unul dintre defectele lui Steve Jobs este lirismul înfocat cu care împachetează fiecare nou produs care iese de pe poarta companiei din Cupertino. iPad-ul e "magic". Ziua în care albumele Beatles sunt puse în vânzare pe iTunes este "o zi pe care n-o vei uita niciodată". Așa că, atunci când fondatorul Apple a spus, la lansarea noul iPhone 4, că "odată ce ai folosit Retina Display nu mai poți folosi altceva" am îndosariat replica lui la capitolul "PR știinifico-fantastic". Se pare că m-am cam grăbit.
Display extraordinaire
De departe cel mai impresionant feature al telefonului este display-ul, care plasează iPhone 4 la câțiva ani lumină atât față de vechile generații ale telefonului și a iPod Touch, cât și de alte smartphone-uri din aceeași ligă. Cu o rezoluție de 960 x 640 și tehnologie IPS (In-Plane Switching), iPhone 4 reușește să împacheteze în ecranul cu diagonala de 3,5 inchi o densitate a pixelilor de 326ppi și un contrast de 800:1, care face, prin comparație, display-urile celorlaltor dispozitive mobile de pe piață să arate ca monitoarele HC-urilor pe care învățam informatică în școala generală.
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale display-ului este faptul că deși e acoperit de sticlă glossy, odată ce e aprins reușește să nu mai fie deloc glossy (a se citi lucios și obositor pentru ochi). Acest lucru e cel mai evident în Notes, aplicația care imită atât de bine un carnețel galben de însemnări încât nu o dată m-am trezit holbându-mă la telefon încercând să prind o reflexie a ecranului care să mă convingă că nu am în față un display pe bază de eInk. Fără succes însă: pagina de Notes arată fix ca o foaie de hârtie discret luminată din spate iar sticla care acoperă ecranul e practic invizibilă.
Cititul pe iPhone 4 e o experiență fantastică și, după doar o zi de utilizare, mi-am dat seama că sunt mai tentată să citesc articolele lungi de pe New York Times de pe iPhone decât de pe laptop. Dacă e să vorbim de un Kindle killer atunci iPhone 4 are mai mari șanse la acest titlu decât iPad. Cel puțin până la lansarea iPad 2, care sper că va avea același ecran Retina.
De asemenea prevăd un viitor în care coperțile albumelor și-ar putea recâștiga o parte din gloria pierdută din perioada lui Warhol și a pick-up-urilor. Datorită rezoluției mari a ecranului coverflow-ul (funcția care permite scrolling-ul printre albumele aflate în playlist) devine o experiență similară cu împrăștierea discurilor pe covor, într-o dimineață leneșă de duminică.
Baterie, experiență de utilizare și multitasking (swweeet multitasking)
La prima utilizare m-am trezit că iPhone-ul se încălzește ca un laptop supra-încărcat într-o zi caniculară de vară. "Hopaa!", mi-am zis, "se pare că e adevărat, noul design nu e cel mai bun prieten al iPhone-ului". Însă, odată ce mi-am propus să testez limitele telefonului în încercarea de a obține o confirmare, acesta a refuzat să se mai încingă indiferent câte aplicații am deschis și câte apeluri am efectuat. Singura concluzie pe care o pot extrage e următoarea: câteodată iPhone 4 s-ar putea să aducă mai degrabă cu un cartof copt abia scos din cuptor decât cu un telefon. Alteori nu. E o chestiune de karma, presupun.
Bateria e puțin mai rezistentă decât în cazul generațiilor anterioare - o utilizare minimală a telefonului face ca acesta să reziste până undeva spre două zile, în timp ce o butonare intensă a aplicațiilor poate arde gazul iPhone-ului în doar jumătate de zi. Elementul consolator, ce minimizează întrucâtva disconfortul cauzat de un smartphone care rămâne fără baterie fix când ți-e lumea mai dragă, e reîncărcarea destul de rapidă a bateriei. Deși n-am cronometrat, performanța iPhone-ului a fost undeva pe la jumătate față de timpul de reîncărcare pretins de Sony Ericsson-ul meu.
Cât despre multitasking, acesta e pur și simplu minunat, la fel de rapid și robust ca un motor de Ferrari. Procesorul A4, dezvoltat de cei de la Apple, rulează la 1 Ghz și are 512MB de memorie RAM, de două ori mai multă decât iPhone 3GS, făcând ca multitasking-ul să ruleze absolut ireproșabil. Practic, fiecare aplicație deschisă de utilizator de la ultima închidere a telefonului rulează în background, fără să se simtă. Iar un dublu-tap pe butonul Home în orice aplicație deschide un home bar în care sunt afișate toate aplicațiile deja deschise, făcând și mai ușoară navigarea dintr-o aplicație în alta.
Face Time, foto și video
Principalul selling point al iPhone4, Face Time se dovedește a fi cel mai greu de folosit. Nu din cauza Apple. Ci din cauza dificultății de a găsi un interlocutor posesor de iPhone 4. La 4.000 de lei bucata - sau 170 de euro la un abonament Orange de 50 de euro pe lună, vreme de 2 ani - șansele ca un număr suficient de mare de persoane din cercul tău de cunoștințe să aibă unul în buzunar sunt destul de slabe.
După ce mi-am periat în lung și în lat agenda am reușit să descopăr doi asemenea early adopters cu ajutorul cărora am reușit să testez capacitățile de videocalling ale iPhone-ului. (Unul dintre ei, printre primii care au dat fuga la magazin să-și procure noua jucărie marca Steve Jobs, mi-a replicat descumpănit când i-am propus să facem un apel video: "Face Time? Aaaa.. adică apelul video, nu? Păi nu l-am folosit până acum, și uitasem de el." )
Cele două (2) camere foto ale noului iPhone sunt impresionante atâta vreme cât îți amintești că sunt inserate în cel mai subțire smartphone de pe piață. Cu alte cuvinte, încă nu e momentul să renunți la camera foto în favoarea iPhone-ului. Pe de altă parte flash-ul, facilitatea HDR și posibilitatea de a face poze fie cu ajutorul camerei din spate, fie cu cea din față a telefonului prin apăsarea unui singur buton, sunt toate la îndemână.
Capacitățile video ale iPhone-ului sunt însă cele cu adevărat impresionante: rezoluția înregistrărilor video e suficient de bună pentru a putea fi redată în format fullscreen pe ecranul laptop-ului fără vreo pixelare evidentă iar ditarea clipurilor filmate e foarte simplă cu ajutorul editorului video integrat în aplicație.
Concluzie
Una peste alta Apple are tot mai puține lucruri de îmbunătățit la iPhone. Multitaskingul, cerut în mod repetat de utilizatorii iPhone, s-a făcut. Display-ul e mai bun decât oricare altul pe care l-am văzut până acum (inclusiv tablet-uri și notebook-uri ). Videocalling-ul funcționează, iar capacitățile audio-video sunt destul de bune. Rămâne de văzut ce ar mai putea împacheta cei de la Apple în noul iPhone 5. Poate o baterie care să țină cel puțin 4 zile.
Foto: Photo Giddy
