"Scăderea ratingului pune în dificultate AIG", titrează Financial Times. Gigantul asigurator cu probleme s-a confruntat luni cu scăderea ratingului de către agenţiile de profil. AIG este una din companiile cele mai adânc ancorate în sistemul financiar. Depunctarea a survenit crizei de la începutul săptămânii iar autorităţile s-au grăbit să arunce companiei un colac de salvare în valoare de 20 de miliarde de dolari. În acelaşi timp, Rezerva Federal din New York poartă discuţii cu asiguratorul în vederea indentificării altor surse de finanţare. Standard and Poors a redus ratingul pe termen lung, de la AA minus la A minus, prin prisma pierderilor masive pe care compania le va înregistra de pe urma investiţiilor ipotecare şi a derivatelor de credit. Reprezentanţii Standard and Poors au anunţat că asiguratorul s-ar putea confrunta şi cu alte reduceri de rating, care ar putea ajunge până la nivelul inferior BBB. Măsurile vor fi luate în cazul în care AIG nu va avea la dispoziţie mai multe alternative de lichidităţi şi dacă nu va vinde cel puţin o parte din active. Între timp, Moody's a depunctat compania la A2 de la AA3 iar Fitch a redus de asemenea ratingul de la AA- la A. Acordul dintre autorităţile new-yorkeze şi companie permite AIG să acceseze 20 de miliarde de dolari de la propriile subsidiare pentru a le folosi drept colateral în vederea obţinerii uni împrumut. Anunţul a fost făcut ieri de către guvernatorului New Yorkului, David Paterson. Temerile legate de soarta AIG au făcut ca titlurile companiei să piardă peste 60%.

"Viitorul băncilor de investiţii este pus la îndoială", este un alt titlu din Financial Times. După ce banca Chase Manhattan a cumpărat JP Morgan în toamna lui 2000, mulţi erau de părere că trendul de consolidare este unul iminent. Analiştii estimau că firme precum Bear Sterns, Lehman Brothers sau Merrill Lynch vor fi nevoite să găsească un partener pentru a nu fi marginalizaţi. Aceste predicţii par să se împlinească la 8 ani după fuziunea Chase cu JP Morgan. În acest moment, mai există doar doi jucători independenţi în sectorul băncilor de investiţii. Este vorba despre Goldman Sachs şi Morgan Stanley. Un executiv al unei mari bănci comerciale a declarat pentru cotidianul britanic:"Aceasta este o perioadă dificilă pentru băncile de investiţii. Având în vedere ultimile evoluţii, este greu de spus dacă păstrarea caracterului individual este soluţia cea mai bună."

De la secţiunea economică a cotidianului The Guardian aflăm detalii despre structura internă a Lehman Brothers. Căderea băncii de investiţii americane reprezintă eşecul celui mai vechi nume de pe Wall Street, a cărui istorie a început în 1850. În acelaşi timp, Richard Fuld, actualul CEO, este veteranul absolut al finanţelor americane. El este la conducerea companiei din 1994. Lehman are peste 25.000 de angajaţi, dintre care 4500 lucrează la Londra. Autoritatea pentru Servicii Financiare din Marea Britanie, FSA, a făcut ieri apel la instituţii să-şi publice expunerea la Lehman Brothers.

Din Handelsblatt aflăm despre restructurările pe care Continental le are în vedere la sediul central din Hanovra. Astfel, potrivit unui comunicat, 120 dintre cei 530 de angajaţi îşi vor pierde locul de muncă. Motivele constau în vînzările foarte slabe cu care se confruntă divizia de anvelope. Surse apropiate situaţiei nu exclud şi alte măsuri de restructurare.

"Băncile de modă veche vor face regulile în noua lume a finanţelor", titrează The Wall Street Journal. La mai bine de 200 de ani de când a luat naştere, faţa Wall Street-ului s-a schimbat fundamental în doar 24 de ore. Colapsul rapid al Lehman Brothers, instituţie cu o tradiţie de 158 de ani şi preluarea Merrill Lynch, companie care funcţionează de aproape 100 de ani, reprezintă cea mai profundă restructurare a sectorului financiar de la Marea Criză a anilor 30. Timp de mai multe decenii, sistemul bancar a fost împărţit în două categorii. Prima ar fi cea a băncilor comerciale, care oferă depozite şi acordă credite şi care reuşeau să realizeze un profit decent, în ciuda reglementărilor puternice. În cea de-a doua categorie intră băncile de investiţii individuale, precum Lehman sau Merrill Lynch. Acestea nu fac depozite iar nivelul de reglementare este mult mai permisiv. Astfel, ele îşi pot asuma un risc mult mai mare şi pe cale de consecinţă, realizează profituri substanţiale. Recent, corporaţii financiare precum Citigroup sau UBS, au reuşit să combine cele două modele de business. Pe măsură ce băncile de investiţii încep să sufere în urma investiţiilor în produse financiale super-complexe, echilibrul de putere începe să se schimbe. Motivele pentru care băncile comerciale încep să câştige tot mai mult teren, sunt evidente: programele de asigurare a depozitelor le pun la adăpost de retrageri masive din partea clienţilor, în vreme ce, la polul opus, lipsa de încredere a partenerilor comerciali, poate conduce la colapsul rapid a unei bănci de investiţii, indiferent de gabaritul acesteia.

"Administratorii speciali nu se grăbesc cu lichidarea Lehman Brothers", titrează The Times la secţiunea economică. Speranţele pe care şi le-au făcut mulţi legate de o vânzare rapidă la preţ de dumping, au fost ieri spulberate de către administratorul special. Acesta a declarat că nu se grăbeşte să valorifice activele băncii. Un bancher din Canary Wharf, al cărui birou are vedere spre sediul londonez al Lehman Brothers, a observat cum sunt scoase din clădire toate bunurile, de la brirouri, calculatorare şi până la echipament de fitness. El a declarat: "Lichidează absolut totul, vor să scape de orice." Administratorul special al divizei Lehman de la Londra este PriceWaterhouseCoopers.

Investitorii austrieci visează la ajutor de stat, titrează Wirtschaftsblatt. Companiile austriece care investesc în România se aşteaptă la facilităţi din partea autorităţilor. Experţii sunt însă de părere că aşteptările sunt disproporţionate. Vineri a avut loc la Rădăuţi inaugurarea fabricii de cherestea Egger. Fondatorul companiei, Michael Egger a declarat: "Ne aşteptam la ajutoare din partea guvernului, acestea ne-au şi fost promise. Nu am primit însă nimic." Ataşatul pentru afaceri al guvernului austriac dar şi consultanţii wsunt însă de părere că pretenţiile şi orizontul de aşteptare ale anumitor investitori sun nerealiste. "Guvernul român chiar oferă sprijin, sub formă de diverse facilităţi de exemplu. Ajutoarele de ordin financiar însă, având în vedere şi poziţia Bruxelles-ului, sunt cu totul şi cu totul altceva", a declarat Friedl.