Termenul a fost depășit pentru că Romsilva a amânat procedura pe motiv că ar fi neconformități în elaborarea lui. De fapt, șirul amânărilor se pierde în negura guvernărilor de toate culorile, că au trecut mai bine de zece ani de când un astfel de plan ar fi trebuit să existe. Mai mult, din 2010 există și fonduri în cadrul unui proiect POS pentru asta! Actualul ministru tehnocrat, doamna Cristiana Pașca Palmer, și sfătuitorii săi nu reușesc să facă dovada că ar fi mai eficienți și/sau competenți decât predecesorii lor. De fapt, după cum s-a văzut și în cazul Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița, despre care România Curată a scris pe larg și cu care există numeroase similitudini, ministrul și secretarii săi arată că nici nu au vreo tragere de inimă să rezolve problema. Astfel, se perpetuează situația în care, în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului: 29% din suprafața acoperită de păduri în parc are regim de protecție strictă și integrală; altfel spus în aceste zone e interzis drujbelor și TAF-urilor; 49% este suprafața propusă pentru protecție strictă și integrală în Planul de Management a cărui aprobare Romsilva o amână de aproape 5 ani; 75% este suprafața de protecție strictă și integrală recomandată de IUCN (The International Union for Conservation of Nature) în parcurile naționale.

Trista comedie a ”erorilor”

Încă din momentul în care Romsilva a preluat administrarea PNSCC, elaborarea, avizarea și aprobarea unui Plan de Management ar fi trebuit să fie făcută. N-a fost să fie, dar în 2010 a apărut o rază de speranță, un proiect POS. Nu e o păcăleală, data de start a proiectului ”Elaborarea strategiilor de conservare a planurilor de monitorizare şi acţiunilor de comunicare pentru Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului “SMIS CSNR 1307” a fost 1 aprilie 2010. Și, totuși, există o mare păcăleală: data finalizării proiectului (implicit a planului de management) era… septembrie 2011. Suntem în iulie 2016, și un astfel de plan nu este încă aprobat. Asta nu înseamnă și că nu a fost elaborat, dimpotrivă, există, în toamna lui 2012 primind o generoasă recomandare din partea Filialei Timișoara a Academiei Române.     mai multe, pe romaniacurata.ro