Dezbaterea în jurul IA pare un amestec de truisme, năzbâtii și apocalipsă, dar prea puțin se vorbește despre straturile profunde care au generat acest cutremur. Pentru că trebuie să vedem dincolo de elementele tehniciste, către transformările sociale care ne-au adus aici. Știința nu este desprinsă de social și mersul ei înainte este legat de evoluția umanității, căreia îi oferă noi instrumente și noi căi. Trebuie să purcedem, așadar, la o evaluare a trend-urilor sociale care ne-au adus aici.
‚Să năvălim spre viitor în rânduri strânse‘ pare să fie deviza unei întregi generații pentru care ritmul domol de evoluție nu mai este acceptabil (asta în ciuda faptului că ritmul actual este cel mai ridicat din toate timpurile). Dacă părinții lor relegau viitorul în domeniul divertismentului, delectându-se cu romane Science-Fiction, pentru ei viitorul vine prea încet. Iar modalitatea optimă de a-l grăbi este tehnologia. Practici cum îi știm, americanii au inventat termenul acceleraționism pentru această stare de spirit. Adecvat, pentru că statul american contemporan (actuala lui conducere) pare decis să aducă viitorul în prezent, debarasându-se în acest scop de orice element al stagnării. Și pentru că președintele Trump este un CEO înconjurat de oameni care au manevrat miliarde de dolari, ei cu toții privesc viitorul prin aceste lentile.
Deci care sunt elementele care generează stagnare? Toate cele care îi împiedică să accelereze, care le impun piedici economice, administrative sau procedurale. Adică îi sabotează. Și aici vine rolul Inteligenței Artificiale. Fiind axată pe eficiență și rapiditate, devine un instrument perfect pentru atingerea scopului suprem: aducerea viitorului în prezent. Proliferarea ei în cât mai multe unghere ale vieții de zi cu zi - făcută treptat, pentru a nu șoca - va reduce rezistența la schimbare și va face accelerarea firească pentru tot mai mulți oameni. Doar că nu aceștia vor controla setările interne ale IA. Parafrazându-l pe Churchill, foarte mulți oameni vor datora foarte mult doar câtorva. Și aceasta este definiția oligarhiei.
Acum, trebuie să recunoaștem că Statele Unite sunt, totuși, o democrație. Ultima sută de ani a impus un echilibru al puterii, un control, un sistem funcțional. Zguduit, dar funcțional încă. Iar situația economică nu este (încă) atât de proastă încât locuitorii să accepte o schimbare de regim.
