La finele anului 2015, Compania Națională a Uraniului a ieșit din joc: Nuclearelectrica a decis, în urma unei licitații, să cumpere uraniu canadian, cu mult mai ieftin decât a ajuns cel românesc.   Cum a ”ajuns” atât de scump uraniul românesc, astfel încât să compromită avantajul strategic al ciclului complet – în analiza următoare.   ***   În acest lanț există însă o verigă slabă – Compania Națională a Uraniului (CNU) - companie de stat ce deține licențele de exploatare a zăcămintelor de uraniu, precum și platforma de la Feldioara unde este prelucrat minereul. Acesta este vândut ulterior unicului beneficiar – Societatea Națională Nuclearelectrica (SNN) – companie care administrează centrala de la Cernavodă.   Pulberea sinterizabilă de uraniu produsă la Feldioara ajunge la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești, deținută de Nuclearelectrica, unde este procesată pentru obţinerea combustibilului nuclear necesar funcţionării unităților 1 și 2 de la Cernavodă.   La finele anului 2015, CNU și-a pierdut singurul client după ce a majorat prețul pulberelor de uraniu cu 76% față de valoarea stabilită prin contract, de 475 de lei pe kilogram.   Ca urmare, Nuclearelectrica a organizat o licitație care a fost câștigată de canadienii de la Cameco, fiind compromisă astfel integritatea lanțului nuclear din România.  

Cum a ajuns uraniul românesc mai scump decât uraniul

  CNU a fost nevoită să majoreze prețul ca urmare a unei decizii irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).   ICCJ a dat parțial câștig de cauză Curții de Conturi care a descoperit că CNU nu a realizat investițiile pe care ar fi trebuit să le realizeze în perioada în care a beneficiat de ajutor de stat (până în 2011), dar și că pulberele de uraniu au fost vândute sub prețul pieței către Nuclearelectrica, ceea ce a prejudiciat bugetul statului cu 51,2 milioane de lei.   În raportul anual din 2013, Curtea de Conturi nota că ”s-au constituit eronat și virat la bugetul statului obligații aferente contravalorii concentratelor tehnice de uraniu, transmise fără plată, din domeniul privat al statului în patrimoniul Companiei, la un nivel inferior valorii cu care s-a efectuat descărcarea din gestiune, fapt ce a condus la diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma de 51.263 mii lei, contrar prevederilor HG nr. 1009/2009 privind rafinarea stocului de uraniu în concentrate, constituit în perioada 1993-2008”.   Ca urmare a deciziei ÎCCJ, CNU a recalculat prețul, fapt ce a dus la rezilierea contractului cu Nuclearelectrica.   ”Până la punerea în aplicare a deciziei irevocabile a ÎCCJ, ponderea obligației la bugetul de stat din prețul de vânzare către SNN a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu a fost de 10%, comparativ cu 80% după aplicarea acesteia”, se arată într-un punct de vedere transmis de CNU.   mai multe, pe curseguvernare.ro