Piaţa certificatelor de emisie este una nouă şi în Europa dezvoltată. Prima perioadă pentru care s-au emis certificate se încheie în 2007, cu un succes mai degrabă modest. Alocările prea generoase au produs inflaţie în piaţă astfel încât preţurile au scăzut, de la 32 ce eurocenţi în 2006, la aproximativ 5 eurocenţi, acum.

Sume infime pentru dreptul de a emite în atmosferă o tonă de dioxid de carbon! Situaţia s-ar putea schimba din 2008: preţul actual pe bursa europeană este de aproape 23 de euro pe certificat. Chiar cu reducerea anunţată de Comisia Europeană, România va dispune de opt miliarde 700 de mii de euro în certificate.

De exemplu: dacă un operator prevede şi primeşte 100 de mii de tone de emisie de dioxid de carbon, dar poluează cu numai 50 de mii de tone, atunci poate valorifica pe bursă certificatele rămase. Mai există şi posibilitatea de linking, adică echivalarea în schema europeană a certificatelor similare emise pe baza tratatului de la Kyoto.

Acestea din urmă sunt mai ieftine, astfel încât raportul de schimb este foarte important. Pentru România, Comisia a stabilit o capacitate de linking de 10 la sută din nivelul alocării, faţă de Germania, care a obţinut un raport mult mai mare - 20 la sută. În locul certificatelor EUA, emise de Comisia Europeană, pot fi folosite certificate CER sau ERU, provenind din proiecte Kyoto.

Certificatele verzi europene, eliberate asfel, pot fi vândute pe piaţa liberă, cu beneficii însemnate. Teren virgin, din această perspectivă, România atrage companiile de brokeraj specializate în tranzacţionarea certificatelor verzi. În condiţiile slabei informări venite dinspre instituţiile publice, societăţile de profil pot deveni esenţiale pentru deţinătorii de instalaţii poluatoare.